De ce HUNKARI ?

BOCANILA
Si el se intreaba acelasi lucru, oare de ce
 Satinett si nu Hunkar !

  Zilele trecute am avut un sentiment de bucurie, chiar daca nu intru totul complet. Am intrat pe doua siteuri ale unor crescatori din Tg. Mures si Vaslui al aceleiasi rase de porumbei pe care si eu ii cresc cu atat dragoste si am observat ca au preluat folosirea denumirii de Hunkari, la descrierea albumului cu poze a porumbeilor lor. De aceea ma simt raspunzator sa fac o mica precizare, de ce eu nu folosesc denumirea de Satinetti, asa cum majoritatea covarsitoare a columbofililor din Romanaia si poate din lume o folosesc inca. Nu voi aduce, inca, in discutie, standardizarile la nivel international, ci voi face doar niste mici corelatii de ordin morfologic si estetic al celor in discutie, cu exemple clarificate prin prezentari fotografice ale celor afirmate de mine.

Satinett Black Laced

Hunkari 

   Deci, de ce Hunkari si nu Satinetti ? Fiindca niciodata n-o sa le spuneti Mustangilor, altfel decat Mustang, chiar daca ei au stat la baza creeri unei noi linii de cai de competitie net superiori sau cu niste caracteristici cu mult imbunatatite la, de exemplu, felul in care alearga sau foloseste trapul ! Sau Mollosilor n-o sa le spuneti niciodata Dog german, doar ca Dogul sau "Marele Danez" este stranepotul lor. Asa si cu porumbeii mei. Avem marele avantaj ca Imperiul Otoman s-a simtit ca la el acasa pe aceste meleaguri si ne-au dat aceste frumoase pasari, asa cum ei le-au creat, inainte de a le modifica altii si a face linia moderna de Satinett si ar trebui sa le dam respectul cuvenit. O alta problema in mentinerea acestei generalizari, care produce cel putin o oarecare confuzie, este si aceea ca pe siteurile turcesti, denumirea de Hunkari este foarte generala, ingloband chiar si porumbei care in mod normal nu prea mai au asemanari fizice apropiate cu originalul porumbel de la 1600, atunci cand rasa a fost creata initial. Insasi denumirile oficializate de Satinetti sau Blondinetti  sunt folosite ca denumire subsidiara, ca o a doua denumire care sa lamureasca totusi linia, decat ca denumire principala.  Acum priviti poze comparative si va las sa decideti, ii mai zapacim spunandu-le Satinetti sau le dam numele original, cel de Hunkari, chiar daca acum, insasi in tara lor de origine, sunt bagati toti in aceasi oala ?!

Pai sa vedem si sa facem comparatie. Acelasi aspect coloristic, motul caracteristic, pantalonasii asemenea, coada, dupa cum voi prezenta in continuare, identica. Atunci ? Forma capului si in special a ciocului difera. Cum ? Pai urmariti si singuri.

Cap de Satinetti Black Laced

Cap de Hunkari 

  De aceea spun ca acesti porumbei, care de altfel sunt majoritari in Romania, au ciocul mediu si sunt cei din vechea linie originala, a "Giuvaierului Sultanului", asa cum le erau denumirea odinioara. O alta dovada de netagaduit ca vorbim de veche linie si nu de Satinetti sau Blondinetti, sunt si imaginile puilor celor doua linii. Poza cu puii de Satinetti sunt luate de pe siteuri cu porumbeii conform standardelor in viguare la respectivii, pe cand pozele puilor de Hunkari, asa cum eu ii denumesc, sunt facute personal, cu puii pe care perechile adulte personale mi le-au crescut.

Pui de Hunkari 

Pui de Satinetti Black Laced

Mie unuia, diferenta mi se pare clara. Voua nu ? In rest nu stiu ce as mai putea spune. Cred ca pozele sunt destul de graitoare si vorbesc in locul meu pentru aceasta rasa de porumbei superbi. Sper doar ca, cat de curand, sa pot posta un film facut cu zborul acestor porumbei superbi in grup. Senzatia este nemaipomenita, mai ales cand numarul lor se ridica la cateva zeci de exemplare iar razele soarelui ii loveste din plin, acolo in inaltul cerului.

 "Sigiliul Sultanului", in dreata si aspectul aripi cu 5-10 pene albe, la porumbelul din stanga numarul penelor incadrandu-se in standard, ele fiind 8.

Aspectul pantalonasilor se poate vedea in imaginea din stanga, pe cand cel general, in imaginea din dreapta. Identic, atat la Satinetti Black Laced cat si la Hunkari, este aspectul pantalonasilor, singura diferenta dintre cele doua linii de porumbei ramanand cea a ciocului, care insa, fie vorba intre noi, face aceea mare diferenta dintre doi parinti excelenti , vechiul Hunkari si ceilalti doi parinti care de cele mai multe ori au nevoie de ajutorul altor porumbei, ca "doici",  pentru cresterea noii sale generatii, sau , mai bine spus, a viitorilor Satinetti sau Blondinetti.

 Asa ca, acestea fiind spuse, nu stiu daca altcineva va adopta atitudinea mea asupra denumirii acestei rase de porumbei si va accepta diferentele de linii, insa eu nu le voi spune Satinetti sub nici o forma, fiindca personal nu mi se pare corect, asa ca vor ramane tot timpul, HUNKARII mei iubiti ori "Giuvaierele Suveranului" !

Multa sanatate si noroc in noul an ce vine.

LA MULTI ANI 2011 !

Igiena si factorii de mediu

Dupa ce am discutat despre alimentatia porumbeilor, un al doilea mare subiect ce ar trebui abordat, in urmarierea scopului nostru principal de a avea exemplare sanatoase , frumoase si capabile de a procreere a unor urmasi puternici, conform cerintelor naturale si umane, este acela a igienei asigurate prin reglementarea factorilor de mediu , mai precis a adaposturilor pe care le punem la dispozitia lor.
    Ca regula generala, adaposturile ar trebui sa fie suficient de spatioase, bine iluminate, bine aerisite, insa fara curenti, corect orientate fata de soare si fata de vanturile dominante din zona. Deci sa incepem prin numerarea conditiilor pe care un adapost corect ar trebui sa le indeplineasca :
  1. Locul trebuie sa fie uscat, sa asigure scurgerea rapida a apei rezultate din ploi, zapezi dar si din operatiunea de spalare a adapostului, sa nu balteasca apa, nici macar in aproprierea acesteia, intrucat reprezinta factor de favorizare a aparitiei si dezvoltarii insectelor si endoparazitilor si a microbilor, etc.
  2. Porumbarul si voliera vor fi asezate sa fie protejate de vanturile  dominante ale zonei.
  3. Adapostul si voliera trebuie orientate cu fata la soare, astfel ca razele acestuia sa aduca cat mai multe beneficii porumbeilor din interior.
  4. Adapostul, ca si voliera trebuie sa asigure minimul de spatiu necesar porumbeilor . In principiu, este bine sa se calculeze cam 1 mp per porumbel ; in adapost se pot admite cel mult 2 porumbei per mp si un volum minim de 2 porumbei la 1 mcub. In voliera se pot accepta maxim 3 per mp, dar fara a depasi 30 de porumbei in voliera. Supraaglomerarea este extrem de daunatoare sanatatii porumbeilor, favorizand transmitea anumitor boli.
  5. Adapostul trebuie construit din materiale termoizolante pentru asigurarea unei temperaturi constante in interior, sa asigure curatarea sa usoara, dezinfectia si dezinsectia eficienta.
  6. Accesul usor in adapost pentru administrarea hranei si apei, efectuarea curateniei si dezinfectiei, etc..
  7. Adapostul trebuie sa asigure un mediu uscat si o primenire a aerului perfecta si continuua, fara curenti.
  8. Ca ultima conditie obligatorie, la proiectarea si construierea unei porumbarii este necesara asigurarea unui adapost de izolare pentru :
      - adapostirea pasarilor straine. Aceasta "ospitalitate" trebuie facuta fara ca sa se periclitaze starea de sanatate a propriului efectiv.
      - carantinarea timp de 30 de zile a pasarilor nou achizitionate.
      - izolarea de necesitate a porumbeilor proprii suspectati de boala. Adapostul petru izolare trebuie amplasat cat mai indepartat de porumbar si separat de acesta. In interior trebuie impartit in compartimente sau custi separate si ar trebui sa se asigure si un loc de tratament al porumbeilor, dotat cu minimul de medicamente si farmaceutice necesare bolilor mai frecvente.

  Factorii de microclimat sau factorii de confort, au o importanta deosebita pentru sanatate. Acestia sunt in principal  lumina, aerul si caldura, factori ce pot fi asigurati destul de usor si de care trebuie sa se tina seama in primul rand la construirea adapostului.
  Necesarul de lumina ar trebui asigurat prin ferestre suficient de mari, dar care sa asigure retinerea caldurii pe timpul iernii insa sa nu supraincalzeasca adapostul pe timpul verii.
  Aerul trebuie sa fie uscat si curat. Umiditatea crescuta il face irespirabil si favorizant in aparitia unor boli destul de grave dar si frigul sau caldura sunt mai usor suportate intr-un mediu uscat. Ca urmare a neaerisirii si cresterii temperaturii, implicit prin marirea umiditatii, se elibereaza prin fermentarea gainatului, gaze nocive precum aminiacul(miros intepator), hidrogenul sulfurat(miros de oua clocite), oxidul de carbon, acidul sulfuric, metanolul, etc. Dr.C.Brasseur arata ca aminiacul, chiar in cantitate mica, de 20 p.p.m. produce tulburari respiratorii la porumbei, insa omul nu-l poate percepe decat cand acesta a depasit pargul de 100 p.p.m. Prezenta acestui gaz actioneaza asupra centrilor nervosi, producand o stare de stress, ameteala, tristete, diminuarea poftei de mancare, pierderea in greutate, reducerea rezistentei organismului la boi, favorizand atacul agentilor patogeni. Umiditate aerului nu ar trebui sa depaseasca 50%, pragul respectiv reprezentand accelerarea importanta  a actiunii microbilor si a parazitilor existenti in adapost.
  Temperatura optima din adapost ar trebui sa fie in jur de 10-15 gr.Celsius si sa fie constanta pe intreaga perioada a anului. La o crestere a temperaturii de peste 32 grade se produc dereglari endocrine, temperaturile scazute, sub 4-5 grade, fiind mai usor de suportat daca mediul este uscat.
  Ca o concluzie, crescatorul va asigura , atat prin constructie cat si prin anumite masuri periodice, o perfecta reglare a ventilatiei in adapost, care sa elimine gazele nocive, a surplusului de caldura si umiditate, iar printr-o intretinere igienica, evitatrea poluarii atmosferei cu praf si microorganisme, deci preintampinarea cresterii microbismului si parazitismului din porumbar.
  In articolele urmatoare cateva exemple de constructii si considerente asupra influentei mateialelor folosite.

link CARTI DE SPECIALITATE