De ce HUNKARI ?

BOCANILA
Si el se intreaba acelasi lucru, oare de ce
 Satinett si nu Hunkar !

  Zilele trecute am avut un sentiment de bucurie, chiar daca nu intru totul complet. Am intrat pe doua siteuri ale unor crescatori din Tg. Mures si Vaslui al aceleiasi rase de porumbei pe care si eu ii cresc cu atat dragoste si am observat ca au preluat folosirea denumirii de Hunkari, la descrierea albumului cu poze a porumbeilor lor. De aceea ma simt raspunzator sa fac o mica precizare, de ce eu nu folosesc denumirea de Satinetti, asa cum majoritatea covarsitoare a columbofililor din Romanaia si poate din lume o folosesc inca. Nu voi aduce, inca, in discutie, standardizarile la nivel international, ci voi face doar niste mici corelatii de ordin morfologic si estetic al celor in discutie, cu exemple clarificate prin prezentari fotografice ale celor afirmate de mine.

Satinett Black Laced

Hunkari 

   Deci, de ce Hunkari si nu Satinetti ? Fiindca niciodata n-o sa le spuneti Mustangilor, altfel decat Mustang, chiar daca ei au stat la baza creeri unei noi linii de cai de competitie net superiori sau cu niste caracteristici cu mult imbunatatite la, de exemplu, felul in care alearga sau foloseste trapul ! Sau Mollosilor n-o sa le spuneti niciodata Dog german, doar ca Dogul sau "Marele Danez" este stranepotul lor. Asa si cu porumbeii mei. Avem marele avantaj ca Imperiul Otoman s-a simtit ca la el acasa pe aceste meleaguri si ne-au dat aceste frumoase pasari, asa cum ei le-au creat, inainte de a le modifica altii si a face linia moderna de Satinett si ar trebui sa le dam respectul cuvenit. O alta problema in mentinerea acestei generalizari, care produce cel putin o oarecare confuzie, este si aceea ca pe siteurile turcesti, denumirea de Hunkari este foarte generala, ingloband chiar si porumbei care in mod normal nu prea mai au asemanari fizice apropiate cu originalul porumbel de la 1600, atunci cand rasa a fost creata initial. Insasi denumirile oficializate de Satinetti sau Blondinetti  sunt folosite ca denumire subsidiara, ca o a doua denumire care sa lamureasca totusi linia, decat ca denumire principala.  Acum priviti poze comparative si va las sa decideti, ii mai zapacim spunandu-le Satinetti sau le dam numele original, cel de Hunkari, chiar daca acum, insasi in tara lor de origine, sunt bagati toti in aceasi oala ?!

Pai sa vedem si sa facem comparatie. Acelasi aspect coloristic, motul caracteristic, pantalonasii asemenea, coada, dupa cum voi prezenta in continuare, identica. Atunci ? Forma capului si in special a ciocului difera. Cum ? Pai urmariti si singuri.

Cap de Satinetti Black Laced

Cap de Hunkari 

  De aceea spun ca acesti porumbei, care de altfel sunt majoritari in Romania, au ciocul mediu si sunt cei din vechea linie originala, a "Giuvaierului Sultanului", asa cum le erau denumirea odinioara. O alta dovada de netagaduit ca vorbim de veche linie si nu de Satinetti sau Blondinetti, sunt si imaginile puilor celor doua linii. Poza cu puii de Satinetti sunt luate de pe siteuri cu porumbeii conform standardelor in viguare la respectivii, pe cand pozele puilor de Hunkari, asa cum eu ii denumesc, sunt facute personal, cu puii pe care perechile adulte personale mi le-au crescut.

Pui de Hunkari 

Pui de Satinetti Black Laced

Mie unuia, diferenta mi se pare clara. Voua nu ? In rest nu stiu ce as mai putea spune. Cred ca pozele sunt destul de graitoare si vorbesc in locul meu pentru aceasta rasa de porumbei superbi. Sper doar ca, cat de curand, sa pot posta un film facut cu zborul acestor porumbei superbi in grup. Senzatia este nemaipomenita, mai ales cand numarul lor se ridica la cateva zeci de exemplare iar razele soarelui ii loveste din plin, acolo in inaltul cerului.

 "Sigiliul Sultanului", in dreata si aspectul aripi cu 5-10 pene albe, la porumbelul din stanga numarul penelor incadrandu-se in standard, ele fiind 8.

Aspectul pantalonasilor se poate vedea in imaginea din stanga, pe cand cel general, in imaginea din dreapta. Identic, atat la Satinetti Black Laced cat si la Hunkari, este aspectul pantalonasilor, singura diferenta dintre cele doua linii de porumbei ramanand cea a ciocului, care insa, fie vorba intre noi, face aceea mare diferenta dintre doi parinti excelenti , vechiul Hunkari si ceilalti doi parinti care de cele mai multe ori au nevoie de ajutorul altor porumbei, ca "doici",  pentru cresterea noii sale generatii, sau , mai bine spus, a viitorilor Satinetti sau Blondinetti.

 Asa ca, acestea fiind spuse, nu stiu daca altcineva va adopta atitudinea mea asupra denumirii acestei rase de porumbei si va accepta diferentele de linii, insa eu nu le voi spune Satinetti sub nici o forma, fiindca personal nu mi se pare corect, asa ca vor ramane tot timpul, HUNKARII mei iubiti ori "Giuvaierele Suveranului" !

Multa sanatate si noroc in noul an ce vine.

LA MULTI ANI 2011 !

Igiena si factorii de mediu

Dupa ce am discutat despre alimentatia porumbeilor, un al doilea mare subiect ce ar trebui abordat, in urmarierea scopului nostru principal de a avea exemplare sanatoase , frumoase si capabile de a procreere a unor urmasi puternici, conform cerintelor naturale si umane, este acela a igienei asigurate prin reglementarea factorilor de mediu , mai precis a adaposturilor pe care le punem la dispozitia lor.
    Ca regula generala, adaposturile ar trebui sa fie suficient de spatioase, bine iluminate, bine aerisite, insa fara curenti, corect orientate fata de soare si fata de vanturile dominante din zona. Deci sa incepem prin numerarea conditiilor pe care un adapost corect ar trebui sa le indeplineasca :
  1. Locul trebuie sa fie uscat, sa asigure scurgerea rapida a apei rezultate din ploi, zapezi dar si din operatiunea de spalare a adapostului, sa nu balteasca apa, nici macar in aproprierea acesteia, intrucat reprezinta factor de favorizare a aparitiei si dezvoltarii insectelor si endoparazitilor si a microbilor, etc.
  2. Porumbarul si voliera vor fi asezate sa fie protejate de vanturile  dominante ale zonei.
  3. Adapostul si voliera trebuie orientate cu fata la soare, astfel ca razele acestuia sa aduca cat mai multe beneficii porumbeilor din interior.
  4. Adapostul, ca si voliera trebuie sa asigure minimul de spatiu necesar porumbeilor . In principiu, este bine sa se calculeze cam 1 mp per porumbel ; in adapost se pot admite cel mult 2 porumbei per mp si un volum minim de 2 porumbei la 1 mcub. In voliera se pot accepta maxim 3 per mp, dar fara a depasi 30 de porumbei in voliera. Supraaglomerarea este extrem de daunatoare sanatatii porumbeilor, favorizand transmitea anumitor boli.
  5. Adapostul trebuie construit din materiale termoizolante pentru asigurarea unei temperaturi constante in interior, sa asigure curatarea sa usoara, dezinfectia si dezinsectia eficienta.
  6. Accesul usor in adapost pentru administrarea hranei si apei, efectuarea curateniei si dezinfectiei, etc..
  7. Adapostul trebuie sa asigure un mediu uscat si o primenire a aerului perfecta si continuua, fara curenti.
  8. Ca ultima conditie obligatorie, la proiectarea si construierea unei porumbarii este necesara asigurarea unui adapost de izolare pentru :
      - adapostirea pasarilor straine. Aceasta "ospitalitate" trebuie facuta fara ca sa se periclitaze starea de sanatate a propriului efectiv.
      - carantinarea timp de 30 de zile a pasarilor nou achizitionate.
      - izolarea de necesitate a porumbeilor proprii suspectati de boala. Adapostul petru izolare trebuie amplasat cat mai indepartat de porumbar si separat de acesta. In interior trebuie impartit in compartimente sau custi separate si ar trebui sa se asigure si un loc de tratament al porumbeilor, dotat cu minimul de medicamente si farmaceutice necesare bolilor mai frecvente.

  Factorii de microclimat sau factorii de confort, au o importanta deosebita pentru sanatate. Acestia sunt in principal  lumina, aerul si caldura, factori ce pot fi asigurati destul de usor si de care trebuie sa se tina seama in primul rand la construirea adapostului.
  Necesarul de lumina ar trebui asigurat prin ferestre suficient de mari, dar care sa asigure retinerea caldurii pe timpul iernii insa sa nu supraincalzeasca adapostul pe timpul verii.
  Aerul trebuie sa fie uscat si curat. Umiditatea crescuta il face irespirabil si favorizant in aparitia unor boli destul de grave dar si frigul sau caldura sunt mai usor suportate intr-un mediu uscat. Ca urmare a neaerisirii si cresterii temperaturii, implicit prin marirea umiditatii, se elibereaza prin fermentarea gainatului, gaze nocive precum aminiacul(miros intepator), hidrogenul sulfurat(miros de oua clocite), oxidul de carbon, acidul sulfuric, metanolul, etc. Dr.C.Brasseur arata ca aminiacul, chiar in cantitate mica, de 20 p.p.m. produce tulburari respiratorii la porumbei, insa omul nu-l poate percepe decat cand acesta a depasit pargul de 100 p.p.m. Prezenta acestui gaz actioneaza asupra centrilor nervosi, producand o stare de stress, ameteala, tristete, diminuarea poftei de mancare, pierderea in greutate, reducerea rezistentei organismului la boi, favorizand atacul agentilor patogeni. Umiditate aerului nu ar trebui sa depaseasca 50%, pragul respectiv reprezentand accelerarea importanta  a actiunii microbilor si a parazitilor existenti in adapost.
  Temperatura optima din adapost ar trebui sa fie in jur de 10-15 gr.Celsius si sa fie constanta pe intreaga perioada a anului. La o crestere a temperaturii de peste 32 grade se produc dereglari endocrine, temperaturile scazute, sub 4-5 grade, fiind mai usor de suportat daca mediul este uscat.
  Ca o concluzie, crescatorul va asigura , atat prin constructie cat si prin anumite masuri periodice, o perfecta reglare a ventilatiei in adapost, care sa elimine gazele nocive, a surplusului de caldura si umiditate, iar printr-o intretinere igienica, evitatrea poluarii atmosferei cu praf si microorganisme, deci preintampinarea cresterii microbismului si parazitismului din porumbar.
  In articolele urmatoare cateva exemple de constructii si considerente asupra influentei mateialelor folosite.

link CARTI DE SPECIALITATE

Hranirea porumbeilor (2)

Profesorul dr. St. Peterfy, in lucrarea sa "Cresterea porumbeilor" recomanda ca iarna, furajele sa se administreze intr-un singur tain, la amiaza, iar in perioada antrenamentelor, acestea sa se dea tot intr-un tain insa spre seara.
In general, in timpul concursurilor ratia va contine mai mult porumb si grau, acestea avand o valoare energetica mai mare.
In perioada marii naparliri, care incepe cam la sfarsitul lunii august- inceputul lunii septembrie, porumbeii trebuie hraniti cu amestecuri care sa cuprindaun plus de orz, floarea-soarelui, canepa sau rapita. Iata un exemplu de asemenea ratie : porumb 25%, mazariche sau borceag 25%, grau 5%, orz 10%, mei 3%, si canepa sau floarea soarelui 5%. Bineinteles nu vor lipsi vitaminele si sarurile minerale.
Pentru perioada de dupa naparlire si pana la inceperea imperecherilor, prof. Peterfy propune urmatorul amestec: porumb 40%, orz 40% si grau 20 %: un alt exemplu: porumb 80% (mai ales pe timp geros), orz 14% si mazariche 6%. Alti autori recomanda ca iarna, dupa terminarea naparlirii, sa se dea: orz 40-45%, ovaz 20-25%, mazariche sau borceag(amestec de mazariche cu o graminee) si linte 6%, rapita 4-5% si in 1-2%.
  In timpul depunerii oualelor si a hranirii puilor, acelasi prof. Peterfy propune amestecuri de furaje in urmatoarele proportii: mei 40%, mazariche cu borceag 20%, mazare 10%, porumb 10%, grau 10% si orz 10%. o alta varianta: grau 28%, porumb 18%, mazariche sau borceag 48%, rapita 3% si canepa 3%.
O alta varianta de retetar, folosita de o parte a columbofililor, realizata in functie de greutatea porumbeilorar fi:
  - pentru rasele mici si mijlocii: mazariche sau borceag 30%, linte 15%, grau 20%, porumb 30% si rapita 5%.
  - pentru rasele grele: mazariche sau borceag 40%, porumb 40%, grau 15% si floarea soarelui 5%.

  In timpul antrenamentelor si a concursurilor, porumbeii au nevoie de un aport de graunte cu valoare ridicata, porumb, grau, substante proteice si lipide, ca materiale de refacere a muchilor si celorlalte organe si tesuturi: de asemenea se cere un aport de minerale si vitamine. Ca sfat, in privinta vitaminelor si mineralelor solubile, personal recomand produsele realizate de Institutul Pasteur din Bucuresti (POLIVIT, SELEVIT SOL, AD3E,etc) atat datorita calitatilor ridicate, pretului redus si a usurintei folosirii acestora cat si ca un ajutor dat firmelor romanesti de specialitate pentru a trece mai usor de aceasta perioada de criza economica. Produsele romanesti nu sunt cu nimic mai prejos fata de cele occidentale, ba de multe ori ele fiind superioare acestora, singurul domeniu in care acestea prezentandu-se mai slab, fiind a celui publicitar si asta mai mult datorita bugetelor mici alocate decat a profesionalismului romanilor care realizeaza aceste actiuni.
 Inaintea fiecarui sezon sportiv, se recomanda ca timp de 8 zile sa se administreze zilnic in apa de baut, cate 1-2 lingurite la litrul de apa a urmatorului amestec: citrat de sodiu 50 gr., sulfat de sodiu 25 gr., bicarbonat de sodiu 25 gr. si fosfat de sodiu 10 gr.
  In cadrul programului de pregatire pentru concursuri, se poate administra ca energizant zaharul : cate 0,5-1 gr./zi/porumbel la fiecare 8-10 zile. Zaharul este un excelent producator de energie, atenuand senzatia de oboseala, de foame, avand actiune calmanta in iritatia cailor respiratorii.. Aceleasi efecte au glucoza si mierea. De pilda glucoza 40% este un bun energizant si se administreaza in apa de baut in proportie de 1/7 iar mierea  pe langa efectul energizant, are actiune calmanta, usor laxativa si se administreaza la fel ca zaharul.
  Dupa intoarcerea porumbeilor din concursuri se recomanda a se administra amestecuri depurative, cu efect laxativ, din orz si seminte oleaginoase, in special date a doua zi dupa concurs. Tot a doua zi multi columbofili recomanda umectarea semintelor cu picaturi de ulei de usturoi (30 picaturi la 1 kg de amestec de graunte), acesta avand rol de dezinfectant al cailor respiratorii. Tot ca supliment se recomanda folosirea drojdiei de bere, cam 1-2 gr. la 100 gr. de graunte, acestea ajutand la refacerea continutului de vitamine din complexul B.
Un sfat important pe care-l mai fac, este acela de a asigura existenta permanenta a unui drob(cristal) de sare  in voliera porumbeilor. Dimensiunile acestuia nu au mare importanta, porumbeii consumand din el atat cat considera ei ca au nevoie.

  In final, de ce sa nu ne rasfatam porumbeii si cu o reteta de desert, pe care Revista Belgiana de Columbofilie ne-o recomanda: paine prajita granulata 2kg, canepa 2 kg, mei 1 kg, orez 1 kg, orz perlat 1 kg, rapita neagra 1 kg si zahar 1 kg. Din acest amestec, li se da porumbeilor zilnic de marti pana vineri, cate o ratie de 20-25 gr. Aceeasi revista ne da si reteta desertului de rezistenta pentru"fondistilor": paine prajita 2 kg, canepa 2 kg, orez 1 kg, rapita rosie 1 kg, seminte de varza rosie 250gr.- cate 20-25 gr. inaintea zilelor premergatoare concursurilor.

Hranirea porumbeilor

Totul despre porumbei

      Hranirea porumbeilor trebuie sa tina cont de echilibrarea acesteia in ce priveste cantitatea cat si calitatea acesteia. Pe langa respectarea unui program riguros de hranire dar si a conditiilor in care acestea se executa, trebuie asigurat organismului acestora, in proportii corespunzatore, substantele plastice sau trofice - materialul de constructie necesar cresterii, substantele energetice si cu rol catalizator necesare unei bune desfasurari a multiplelor si complexelor biochimice. Este obligatoriu ca alimentatia porumbeilor sa contina toate cele cinci principii alimentare : proteine sau protide, lipide, glucide, saruri minerale si vitamine.Pentru alimentarea unui porumbel se considera ca este nevoie de graunte in cantitate de 10 % din greutatea sa corporala, deci intre 20-100 grame, aceasta variind in functie de anotimp, perioadele de activitate sau repaos competitional, reproductie sau stare de sanatate.
  Exemplu de calcul a ratiei unui porumbel

 Se considera un porumbel de zbor in greutate de 300 grame. Acesta trebuie sa primeasca zilnic 30 gr. de hrana, care sa contina cel putin 4 gr. proteine, 1 gr. lipide si 15 gr. glucide. In cazul perechilor cu pui, incepand cu varsta acestora de o saptamana se calculeaza 4 x30 gr.= 120 gr. hrana. Pentru a putea face calculul ratiei este nevoie de a cunoaste continutul in substante digestibile ale grauntelor folosite. Pentru exemplificare aveti cateva tabeluri folosite in mod curent.

Tabel publicat de Feliciu Bonifaciu in lucrarea "Rasele de porumbei din Romania

  Mai jos aveti calculul efectuat pe 2 retete de amestecuri de seminte alese aleator :

  Acest amestec satisface cerintele necesare, continand o cantitate in plus de glucide si lipide, proteinele aflandu-se la un nivel minim acceptat.

  Amestecul din rereta de mai sus are nivelul de proteine si lipide sub minimul acceptat urmand ca cele doua componente sa fie reevaluate. In acest mod se poate realiza ratiile zilnice necesare porumbeilor in diverse momente ale anului si sa alegeti semnintele impreuna cu procentajul acestora folosit in amestec.
In legatura cu administrarea mineralelor, o reteta corespunzatoare si la indemana ar fi compusa din :

                                                        - Fosfomar                          82,5 %

                                                        - Sare furajera    iodata        15 %

                                                        - Sulfat de fier                      1,2 %

                                                        - Sulfat de magneziu             1 %

                                                        - sulfat de cupru                   0,3 %

Aceasta formula se poate asigura prin realizarea de catre crescatorul interesat a unei turte care sa contina urmatoarele 50 % nisip grosier sau pietricele, 25 % var stins, 10 % scoici si coji de oua pisate, 10 % sare de bucatarie, si 5 % carbune de lemn. Se amecteca componentele si se umecteazasi se amesteca pentru a se obtine o masa compacta din care se face turta.

  Pe langa ratia de graute si turta de minerale , se va pune la dispozitia porumbeilor hrana verde la discretie formata din spanac, salata, frunze de papadie, varza, morcovi rasi, etc, maruntile si eventual presarete cu putina sare.

  Celor ce nu au timpul necesar urmarii ratiilor de mancare, dar si celor ce nu de putine ori au avut probleme cu calitatea grauntelor cumparate din piata, le recomand folosirea furajelor uscate sub forma de mici palete, fabricate de firmele specializate de hrana animala si care-si permit un control fito-sanitar al componentelor folosite in retete cat si depozitarea in conditii stricte a acestora.

Arta si pasiunea, dintr-o lovitura !

Porumbei carnivori ???.......

  Zilele trecute am fost apostrofat pe unul din cele mai citite siteuri de porumbei din Romania, www.porumbei.ro, de catre unul dintre internautii de pe acolo, pentru o replica care mi-am permis s-o dau la o aberatie prezenta in comentariile la articolul http://www.porumbei.ro/zaganul/. 
  Imi permit sa reproduc cele spuse in comentariile respective : " .... mi-am invitat sotia la o plimbare care se orea a fi placuta si plina de “invataminte”. Ce-a vazut sotia? Porumbei canibali! (adulti care mancau de vii puii celorlalte perechi, pasari inchise intr-un fel de voliera, fara locuri de cuibarit suficiente, oua sparte si pui morti pe jos, altii in agonie)" si mai jos cu doua comentarii..."De porumbei canibali nici eu n-am auzit si daca nu-i vedeam cu ochii mei nici nu credeam insa ….." 
  Asa ca mi-am permis sa fac urmatoarea apreciere - ” NU EXISTA SI NICI NU AU EXISTAT PORUMBEI CARNIVORI “-oameni buni, ce prostii spuneti pe aici ?.... " iar apostrofarea a venit imediat - " Marian, mai usor cu catalogarile gen “prostii” etc.! " 
Nu are rost sa reproduc aici intreaga mea replica care a suparat pe respectivul, in schimb va voi prezenta experienta personala care a stat la baza replicii respective. 

  Se fac cam 4 ani de la intamplarea respectiva. Cum porumbeii nostri Hunkari devenisera un fel de papusi mici adorate de toti ai casei, la vremea respectiva nu dadeam o importanta prea mare faptului ca, intotdeauna trebuie sa fii cu doi pasi in asigurarea conditiilor de trai decente, daca vrei sa ai pasari de calitate, sanatoase si binedispuse, dar si de a nu avea surprize neplacute, intr-un fel sau altul. Asa ca nu prea tineam cont de fapul ca existau mai putine cuiburi pregatite, decat numarul de perechi adulte constituite si existente in hulubarie. Si urmarea ..... Intr-o buna dimineata imi aud sotia ca tipa de spaima si ma cheama de urgenta la porumbei sa vad ceva. Cand am ajuns am inmarmurit.

Puiul al 2lea la 3 zile dupa bataie

 Jos, aruncat din cuib, era un pui plin de sange pe spate si cap. Uitandu-ma mai atent, am ramas socat. Pielea capului de pe spate era lipsa pe o suprafata imensa, de la jumatatea capului pana jos la baza gatului. Si ca totul sa fie si mai groaznic, era lipsa si o portiune de piele de pe spate. Dupa primele clipe de buimaceala, l-am infascat intr-o mana si am fugit cu el la medicul veterinar. Medicul a ramas fara cuvinte si el, spunandu-mi ca in intrega lui cariera nu mai vazuse asa ceva si recomandandu-mi aplicatii cu unguent MIBAZON, un antibotic cu spectru larg de actiune, folosit in special la animale de talie mijlocie si mare si nicidecum pasari. Asa ca m-am intors de la medic si am inceput sa-l spalam cu apa oxigenata si sa-l ungem cu acel unguent dar si cu unul de CATINA cu aplicatie umana, nu veterinara. Nimic altceva !

Puiul intors la mama

L-am tratat asa cateva zile, perioada in care noi nu prea am inteleges de ce s-ar comporta porumbeii in acest mod cu puii, dupa care l-am innapoiat parintilor. Din pacate un al doilea pui a patit-o la fel, ceva mai usor insa fiindca am observat mai devreme fenomenul si asta s-a intamplat la distanta de cam 2 saptamani de la primul eveniment. Din acel moment, am inceput urmarirea eventualelor anormalitatilor aparute in comportamentul porumbeilor, de toti membri familiei. Eram ca o echipa de urmaritori de fraude fiscale, ca preceptorii. Si bineinteles ca am vazut despre ce era vorba. In timpul mesei, unul care tot incercase prin batai dese sa inlature o pereche de parinti din cuib, a folosit un moment de neatentie a acestora cand se dusesera amandoi la masa in acelasi timp si a luat la cimageala puiul lasat fara protectie, cu lovituri puternice de cioc in cap, incercand in acelasi timp sa-l arunce din cuib.

  Din acel moment ne-a fost clar ce s-a intamplat cu primii pui si am si luat masurile ce am crezut ca se impuneau. Asa ca am marit numarul de cuiburi, in asa fel incat tot timpul sa existe cu cel putin 3 cuiburi mai multe decat perechile reproducatoare. Urmarind in continuare comportamentul lor atunci cand e vorba de spatiul de cuibarit, am mai observat ca de regula bataliile mari se dau intre masculi si mai putin intre femele si in special pe cuiburile de la inaltimile superioare. Nu de putine ori cele inferioare au ramas fara locatari sau ocupate  de masculii infranti in lupte de adversarii lor. De atunci nu am mai avut surpriza neplacuta de a a gasi pui batuti in asa fel, insa e bine ca la executia hulubariei sa tineti cont de acest comportament si sa creeati un spatiu separat de ceilalti pentru perechile reproducatoare, dar si unul pentru tineretul proaspat intarcat care o mai ia peste spinare de la ceilalti adulti, nu de alta da ca sa stie cine este "seful" pe acolo. 

"Pupaciosul" la cateva luni

 Si daca vreti sa stiti ce s-a intamplat cu primul pui batut, va pot spune ca asta ii este si numele Pupaciosul si e unul dintre cei mai atenti tatici cand e vorba de puii lui. Celalalt, pe care l-am numit Batutul , s-ar parea ca a ramas cu traume psihice deoarece e unul dintre cei mai bataiosi dintre masculi, mai ales in perioada cand au pui de crescut.
 Ce este de remarcat in toata aceste poveste ? Faptul ca trebuie sa acordati toata atentia voastra comportamentului animalelor favorite, pentru a le intelege si a le putea asigura toate conditiile necesare unei trairi linistite si indestulatoare, fiindca nu ele au dorit ca sa devina animale de companie sau de paza pentru om. Poate le era mai bine in salbaticie, in conditiile grele de lipsa de hrana si cu pradatorii dupa ei decat in "colivia de aur"ale oamenilor, dar nu pot vorbi si nici avea pareri la adresa noastra. 
  Si alt aspect ce trebuie retinut, este puterea extraordinara de regenerare pe care le au animalele daca au un minim de ingrijire de specialitate cat si atentia stapanului.
  In perioada urmatoare voi aduce in atentia celor interesati, parerea mea personala despre modul in care se poate executa un adapost optim, care sa intruneasca toate conditiile decente de trai si inmultire a porumbeilor. Tinand cont ca sunt crescatorul unei rase de porumbei asa zise ornamentale, s-ar putea ca parerea mea sa nu coincida cu cele ale crescatorilor de porumbei voiajori, care participa in mod frecvent la concursuri de viteza sau distanta si care s-ar putea sa aiba nevoie de asigurarea unor conditii putin diferite sau care sa asigure posibilitatea antrenarii "atletilor". Asa ca dupa terminarea seriei privind alimentatia, voi discuta despre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca adaposturile pentru porumbei.

"Batutul" impreuna cu "Suparata", cea mai atenta pereche de parinti

Totul despre porumbei

  Revin asupra articolului, cu inca o informatie necesara celor ce afirma canibalismul la porumbei. Dupa o incursiune asupra tuturor informatiilor dovedite stiintific despre comportamentul porumbeilor, am descoperit o boala numita Pica ce poate da impresia acestui "canibalism", binenteles ca numai la o analiza superficiala. 

Citez : "este o pervertire a ciugulitului la pasari. Porumbeii bonlavi de Pica au tendinta de a consuma diferite substante. Porumbeii isi ciugulesc penele pana la sange, mai ales foliculii plumiferi sangeranzi ai altor porumbei si ingera diverse obiecte.

  Etiologie - Cauzele acestui comportament nu se cunosc pana in prezent. Se presupune ca intervin anumiti factori psihici, hormonali, vitaminici, minerali si proteici. Lipsa sau insuficienta anumitor aminoaciziesentiali, lipsa de saruri minerale si de furaje verzi, etc ar fi factori declansatori ai Picei, favorizati de lumina insuficienta, adaposturi supraaglomerate.

  Semnele bolii - Porumbeii isi smulg penele proprii, sau ale altora, pe care le arunca sau le inghit. Ciugulirea pana la sange face ca ceilalti porumbei bonlavi din voliera sa-l ciuguleasca pe cel care sangereaza pana il omoara (nu pana il termina de mancat-comentariu personal).

  Diagnosticul - este usor de precizatSe face o ancheta pentru a depista cauzele insistandu-se asupra conditiilor de igiena, adapost si alimentatie.

  Tratament si profilaxie - Izolarea porumbeilor bonlavi si administrarea in apa de baut apomorfina 0,03 g %. Produsul Ulol(spray) se aplica la cei deplumati (cu penele smulse) local. Se vor administra ratii echilibrate in proteine, saruri minerale si vitamine ; se vor introduce in furaje nutreturi verzi, creandu-se conditii bune de zooigiena in porumbarie. "

  Aceasta informatie nu face altceva decat sa ne arate ca, din pacate, omul este cauza principala a aparitiei de devieri comportamentale la animalele ce cu atata mandrie se lauda ca le creste. DEZINTERESUL si DEZINFORMATIA omului atrage necazurile cele mai mari, iar analiza superficiala a acestuia, face ca asupra animalelor sa se puna etichete nedrepte si necinstite.

  In final, notiunea de canibalism : 

   - n. antropofagie sau obiceiul oamenilor sau a animalelor de a-si manca semenii ; devorarea, de catre unele animale, a indivizilor din aceeasi specie.

   - figurativ. -insetat de sange, cruzime, ferocitate.

  Una este sa o spui figurativ si alta este sa te incapatanezi sa afirmi ca ceva este adevarat doar ca "am vazut eu, cu ochii mei si nimeni nu ma face sa cred altceva".

  In articolele ce vor urma si care vor trata atat bolile porumbeilor cat si cauzele acestora, voi incerca sa dezvolt mai mult subiectul.

"CANIBALUL"...!!!???..!!!!...   No coment !!!.....

Rase porumbei de ornament(???)

List of the breeds of fancy pigeons

(Revision 01.10.2009)

Authorized and published by the Section for Fancy pigeons of the

European Association of Poultry-, Pigeon- and Rabbit breeders

Totul despre porumbei

PRINCIPII NUTRITIVE

Sunt alcatuite din mai multe component, dupa cum urmeaza :

  Glucidele, numite si hidrati de carbon, constituie material prima cu rol preponderant energetic; ele produc caldura, forta si confera rezistenta la oboseala. Furajele cu un continut mai mare in glucide, circa 70 %, sunt in principal grauntele de cereale.

  Lipidele, numite generic grasimi,  formeaza elemental termogen (prin arderea grasimilor in organismrezulta caldura) si producator de forta. Nutreturile mai bogate in lipide sunt semintele plantelor oleoginoase: canepa, in, floarea soarelui, etc.

  Proteinele, sau protidele, cunoscute si sub numele de albuminoide, sunt compusi cu functie plastica, de constructive; ele contribuie la formarea muschilor si prin desfacere in organism in partile lor componente, pun la dispozitia acestuia aminoacizi, substante extrem de importante pentru functiile vitale ale puilor si tineretului, cunoscand ca procesul de crestere este legat de cantitatea de albuminoide din corp. Fiind elementul reparator, sunt necesare si porumbeilor adulti pentru refacerea celulelor si tesuturilor uzate; intra in compozitia penelor, ghearelor, etc., de unde rezulta necesitatea maririi cantitatii de furaje mai bogate in protein in perioada naparlirii. Nutreturile vegetale bogate in substante proteice sunt constituite din semintele plantelor leguminoase: mazare, mazariche, linte, etc..

APA

  Este elemental necesar bunei desfasurari a tuturor functiilor organismului. Nealimentarea prelungita  cu apa duce la o sete puternica; prin privarea de apa, se ajunge la pierderea a unei cantitati de 20-22 % din apa de constitutie si porumbelul moare.

  Necesarul zilnic de apa de baut la porumbei este de 30-60 ml,uneori chiar mai mult, variind in functie de rasa, de varsta, de greutatea corporala, temperature mediului ambient, perioada de activitate sau de  repaos, starea fata de cuib (ex. hranirea puilor) etc.

  In timpul sezonului rece, care oarecum corespunde si cu perioada de repaus, un porumbel bea apa putina, cam 20-30 ml pe zi; primavara, crescand  temperatura mediului, reluandu-si activitatea, necesarul creste la 30-40 ml pe zi, iar vara, in plina activitate, ca si-n  timpul cresterii puilor, cantitatea necesara creste la 50-60 ml pe zi. Bineanteles, necesarul este mai ridicat la porumbeii de talie mare (1000-1200 gr.), fata de rasele la care un exemplar ajunge la cca 250 gr. greutate.

  Apa de baut trebuie sa fie intotdeauna proaspata, in care scop se va schimba de 2-3 ori pe zi, mai ales vara. La administrare ea trebuie sa fie de 8-12 gr. C. Sub 6 gr.C este prea rece, putand produce tulburari digestive, iar peste 15 gr. C nu potoleste setea. Tinand seama de temperature optima necesara, este recomandabil ca iarna sa fie tinuta cateva ore in casa inainte de administrare, pentru a ajunge la 10-12 gr. C. De altfel, aceasta operatie este binevenita si din alt motiv: cunoscand ca in centrele populate apa potabila este deseori tratata cu cloramina, mentinerea ei cateva ore in galeata, duce la eliminarea clorului in exces, evident ca in aceste situatii este bines a se procedeze astfel nu numai in sezonul rece. Adapatorile vor fi plasate astfel ca sa nu fie posibila murdarirea apei cu excremente si prin aceasta contaminarea ei cu eventuali microbe, ciuperci sau paraziti. La stabilirea necesarului de apa, trebuie sa avem in vedere si anumite cantitati pentru baia porumbeilor, curatenia, spalarea adapostului si a volierei. 

                                                        

http://www.conservation.org

Vitaminele

  Continuam seria de spicuiri din lucrarea dr. IGOR SEVEREANU si dr. FILEA IOAN IVANA - "Bolile porumbeilor"

" Sunt substante complexe, cu structura chimica diferita, necesare activitatii vitale a organismului, desi nu sunt furnizoare de energie si nu au rol strict nutritiv, ele actionand in calitate de biocatalizatori fiziologici. In cadrul schimburilor nutritive iau parte la procesele metabolice (de transformare a principiilor din hrana) din celule, ajuta la asimilarea substantelor minerale, la cresterea organismului tanar, contribuie la marirea gradului de rezistenta a organismului fata de anumite boli, fata de infectii, ect., contribuind la mentinerea sanatatii organismului.

  Insuficienta vitaminelor din hrana duce la tulburari carentiale ale functiilor organice numite hipovitaminoze, iar lipsa acestora duce la tulburari mai grave, denumite avitaminoze, boli care provoaca  uneori moartea.

  De retinut ca cele mai multe vitamine se gasesc in plante verszi, iar grauntele isi maresc cantitatea de vitamine prin incoltire.

  In functie de actiunile pe care le au, vitaminele au fost nominalizate pe litere si pe masura adancirii cercetarilor si descoperiilor de noi substante cu rol biocatalizator, la litere s-au adaugat si cifre ; dupa felul solventului vitaminele se impart in liposolubile (A, D, E, K, F) si hidrosolubile (B1, B2, B5, sau PP, acidul folic, acidul  paraminobenzoic, mezoinozitolul, colina, vitamina C, etc.)

  Vitamine liposolubile

  Grupa vitaminelor  A cuprinde polivitamina A sau carotenul, axeroftol, numita si vitamina antirahitica ; A1 - retinol si A2 –desicloretinol. Vitaminele din aceasta grupa sunt esentiale in nutritive, indispensabile pentru crestere, ajutand procesul de osificare , stimuleaza formarea celulelor, contribuie la chimismul vederii si reglarea functiilor glandular ; au rol antiinfectios, antiparazitar (anticoccidian, prin retinolul pe care-l contin) si protector al organismului.

  Grupa vitaminelor D (de sinteza) cuprinde : D1 – calciferol(vitamina antirahitica) D2 – ergocalciferol+luminestrol – are actiune antirahitica; (vitaminele  D1 si D2 sunt putin active la porumbei); D3 – cholecalciferol  favorizeaza mentinerea normal a  raportului fosfo-calcic, are actiune antirahitica, de osificare; amintim si vitaminele D4 si D5 cu actiuni asemanatoare.

  Vitamina E (alfa, beta, gama si delta-tocoferol) numita si antisterilitate sau a reproductiei, deoarece lipsa ei duce la scaderea fecunditatii, reducerea procentului de ecloziune si cresterea celui de mortalitate a embrionilor; este catalizatoarea hidratilor de carbon, activeaza producerea laptelui de gusa si favorizeaza regenerarea tesuturilor.

  Grupa vitaminelor K cuprinde vitaminele antihemoragice. Sunt necesare pentru formarea protrombinei , element cu rol in coagularea sangelui. Din cele 6 vitamine cunoscute pana in present, vitamina K 3 (menadion) este cea mai active. Lipsa sau insuficienta lor in hrana parintilor produce hemoragii, in special la pui.

  Vitamina F ( acizi grasi esentiali: linolenic, linoleic si arahidonic) ajuta la arderea grasimilor din ficat si activeaza functiile pielii si cresterea penelor.

  Vitamine hidrosolubile

  Grupa vitaminelor B include mai multe vitamine cu rol important in buna functionare a organismului.

    Vitamina B1 (clorhidratul de tiamina sau aneurina) numita si antinevrotica, are o actiune tonica asupra sistemului nervos, actiune in transformarile glucidelor si catalizator al reactiilor de transformare a anumitor acizi, carboxilarea si decarbotixarea acidului piruvic si trecerea lui in acid lactic; este indispensabil activitatii neuromusculare. Lipsa sau numai insuficienta ei poate produce tulburari nervoase (polinevrita). Vitamina B1, ca si toate celelaltevitamine din grupa B( cu exceptia vitaminei B12) se gaseste mai ales in drojdia de bere, plante verzi, faina de fan, in invelisul  si embrionii grauntelor de cereal.

  Vitamina B2 (riboflavin sau lactoflavina) are actiune in hranire si reproductive, in cresterea si dezvoltarea puilor. Lipsa ei duce la scaderea ouatului, fecunditatii, a ecloziunii, la micsorarea rezistentei organismului la bolile infectioase, la neuromalacie, manifestata prin paralizii ale degetelor. Este factorul antipelagros.  Se gaseste in drojdii, partile verzi ale plantelor, germenii grauntelor, lucerna si in produse lactate. Este distrusa de lumina si temperature ridicata.

   Vitamina B3 (acidul pantotenic) sau factorul antidermatitic, pentru ca lipsa lui provoaca dermatita la comisura bucala si la degete, caderea penelor, diaree, micsorarea procentului de ecloziune, marirea procentului de mortalitate a embrionilor, viabilitate redusa a puilor eclozionati. Acidul pantotenic are rol in anumite faze de transformare a glucidelor si lipidelor si este necesar in crestere, asimilarea mineralelor si in marirea rezistentei tegumentului si cresterea penelor. Aceasta vitamina se gaseste mai ales in drojdii, germeni de graunte de cereal, lapte etc...

  Vitamina B4 (adenine) are actiune in circulatia sangelui, avand si rol antibacterian.

  Vitamina B5 (amida acidului nicotic, niacin), numita de unii si factorul PP (pellagra preventing) intra in compozitia unor fermenti cu anumite functii in transformarile glucidelor si proteinelor. Lipsa ei duce la pierderea  poftei de mancare, slabirea organismului, inflamatia limbii, dermatite, diaree etc.. Se pare ca prezenta ei ar avea rol in orientarea porumbeilor (Roger Battault). Se gaseste in drojdii uscate germeni de grau, melasa, carne slaba, ficat.

   Vitamina B6 (piridoxina, piridoxal, piridoxamina sau adermina) joaca rol in anumite transformari ale grasimilor si aminoacizilor cu rol in crestere. Lipsa ei micsoreaza pofta de mancare, face sa aiba loc o asimilare mai slaba a furajelor, micsoreaza procentul de ecloziune, opreste procesul de crestere si provoaca tulburari in functiile sistemului nervos. Nutreturile bogate in vitamina B6 sunt ; drojdiile, taratele de orz, embrionii de grau si porumb, laptele, ouale, ficatul etc..

   Biotina numita si vitamina H sau B7 , are rol in metabolismul grasimilor si este un activator al schimburilor metabolice legate de asimilarea substantelor minerale si de producerea de catre piele a grasimii care unge penele. Se gaseste in unele drojdii, in plante verzi, fructe si seminte.

   Colina ia parte la unele procese fiziologice viatele, ca de exemplu metabolismul grasimilor, intrand in compozitia lecitinelor, ajuta formarea metioninei.

   Iinozitolul numit si vitamina B8 este asemanator cu colina, are actiune de prevenire a tulburarilor produse de avitaminoza E, encefalomacie, diateza exudativa etc.. Lipsa inozitolului produce intarziere sau chia oprire a cresterii puilor.

   Vitamina Bc sau B9 (acidul folic, acidul pteri-glutamic), numita de unii vitamina M  are actiune antianemica , avand rol in maturarea globulelor rosii ale sangelui; este un factor absolut necesar cresterii si dezvoltarii puilor, cresterii penelor. Se gaseste in anumite plante verzi, ac de pilda spanac, orz, drojdia de bere, precum si in ficat.

   Vitamina B12 (cianocobalamina) numita si factorul proteic sau vitamina antianeurica este un catalizator al proteinelor, avand rol in sinteza aminoacizilor, contribuie la formarea globulelor rosii in maduva osoasa, mareste rezistenta organismului la efortul fizic, ajuta la crestere si dezvoltare, fiind considerat factor de crestere. Vitamina B12 se gaseste indeosebi in ficat, precum si in unele furaje de origine animal ca faina  de peste, ramele pe care porumbeii le mananca cu placere.

  Grupa vitaminelor C  include doua vitamine

   Vitamina C (acidul ascorbic) este un stimulent energetic si prin aceasta are rol in usurarea realizarii performantelor, are funtie antihemoragica si stimuleaza fortele de aparare ale organismului. Lipsa acestei vitamine la pasari , in general se intalneste mai rar, deoarece organismul o produce in cantitatea necesara. Vitamina C se gaseste in germenii semintelro, furaje verzi, fructe de maces, varza, urzica, macris, tomate, ardei, zmeura, coacaze negre, lamai, portocale, etc..

   Vitamina C2 (rutina, esculosida) sau factorul P ia parte la reaizarea tonusului muscular. Se gasete in spanac, varza, etc..Avand in vedere actiunea antiinfectioasa, vitamina C de sinteza se administreaza timp de 3-5 zile in doze de 0,5- 1 gr. La 1 litru de apa de baut sau in tratamentul individual ¼ - 1 comprimat de 0,2 gr pe zi. Se trage atentia ca vitamina C este usor oxidabila si se degradeaza repede in contact cu metalele sau sarurile acestora.  Ca atare nu se va da cu apa de baut in adapatori de zinc, alama, fier galvanizat, etc. Se va folosi vase de plastic sau inox."

  La mine in familie exista o regula de ceva timp - "nimic din ce inseamna resturi de legume si fructe, nu se arunca la gunoi " Alocand foarte putin timp tocarii acestora marunt, asigurati un necesar minim de vitamine, fara un prea mare efort si fara cheltuielile speciale alocate vitaminelor sintetizate, care oricum nu au puterea vitaminelor naturale, acestea coexistant in fructe si legume in combinatie si cu altii constituenti care asigra o asimilare integrala si usoara si care in mod normal se distrug la prelucrare. Totusi, asigurati-va ca acestea sunt crescute organic si nu intensiv cu ajutorul chimicalelor, fiindca mai mult rau decat bine veti face, atat voua cat mai ales porumbeilor vostrii. Voi avea un articol special consacrat legumelor, fructelor si a semintelor incoltite (germinate) din alimentatia porumbeilor mei Hunkari. Totusi un sfat de sfarsit de articol  : nu exagerati nici cu vitaminele in special cele de sinteza, fiindca dupa cum stiti si ati vazut si in articol ce este prea putin dar si prea mult, strica !  Din acest motiv, recomand in mod special administrarea de vitamine sub forma naturala, de legume si fructe, decat cele de sinteza, unde se poate gresi destul de usor in dozaje. Priviti porumbei salbatici cat de sanatosi sunt de cele mai multe ori. Si nu au la indemana vitaminele sintetizate dar aceia sunt liberi si zboara chiar sute de kilometri pe zi pentru hrana lor si au si alte conditii de trai si cuibarit. Invatand de la ei, am putea asigura alor nostri un trai cat mai natural si sanatos posibil, iar bucuria voastra in ai urmari la concursuri de frumusete sau competitiile de intrecere s-ar dubla.

  Articolul urmator va fi despre principiile nutritive ce stau la baza unei alimentatii sanatoase.

http://www.wild-wonders.com