Vitaminele

  Continuam seria de spicuiri din lucrarea dr. IGOR SEVEREANU si dr. FILEA IOAN IVANA - "Bolile porumbeilor"

" Sunt substante complexe, cu structura chimica diferita, necesare activitatii vitale a organismului, desi nu sunt furnizoare de energie si nu au rol strict nutritiv, ele actionand in calitate de biocatalizatori fiziologici. In cadrul schimburilor nutritive iau parte la procesele metabolice (de transformare a principiilor din hrana) din celule, ajuta la asimilarea substantelor minerale, la cresterea organismului tanar, contribuie la marirea gradului de rezistenta a organismului fata de anumite boli, fata de infectii, ect., contribuind la mentinerea sanatatii organismului.

  Insuficienta vitaminelor din hrana duce la tulburari carentiale ale functiilor organice numite hipovitaminoze, iar lipsa acestora duce la tulburari mai grave, denumite avitaminoze, boli care provoaca  uneori moartea.

  De retinut ca cele mai multe vitamine se gasesc in plante verszi, iar grauntele isi maresc cantitatea de vitamine prin incoltire.

  In functie de actiunile pe care le au, vitaminele au fost nominalizate pe litere si pe masura adancirii cercetarilor si descoperiilor de noi substante cu rol biocatalizator, la litere s-au adaugat si cifre ; dupa felul solventului vitaminele se impart in liposolubile (A, D, E, K, F) si hidrosolubile (B1, B2, B5, sau PP, acidul folic, acidul  paraminobenzoic, mezoinozitolul, colina, vitamina C, etc.)

  Vitamine liposolubile

  Grupa vitaminelor  A cuprinde polivitamina A sau carotenul, axeroftol, numita si vitamina antirahitica ; A1 - retinol si A2 –desicloretinol. Vitaminele din aceasta grupa sunt esentiale in nutritive, indispensabile pentru crestere, ajutand procesul de osificare , stimuleaza formarea celulelor, contribuie la chimismul vederii si reglarea functiilor glandular ; au rol antiinfectios, antiparazitar (anticoccidian, prin retinolul pe care-l contin) si protector al organismului.

  Grupa vitaminelor D (de sinteza) cuprinde : D1 – calciferol(vitamina antirahitica) D2 – ergocalciferol+luminestrol – are actiune antirahitica; (vitaminele  D1 si D2 sunt putin active la porumbei); D3 – cholecalciferol  favorizeaza mentinerea normal a  raportului fosfo-calcic, are actiune antirahitica, de osificare; amintim si vitaminele D4 si D5 cu actiuni asemanatoare.

  Vitamina E (alfa, beta, gama si delta-tocoferol) numita si antisterilitate sau a reproductiei, deoarece lipsa ei duce la scaderea fecunditatii, reducerea procentului de ecloziune si cresterea celui de mortalitate a embrionilor; este catalizatoarea hidratilor de carbon, activeaza producerea laptelui de gusa si favorizeaza regenerarea tesuturilor.

  Grupa vitaminelor K cuprinde vitaminele antihemoragice. Sunt necesare pentru formarea protrombinei , element cu rol in coagularea sangelui. Din cele 6 vitamine cunoscute pana in present, vitamina K 3 (menadion) este cea mai active. Lipsa sau insuficienta lor in hrana parintilor produce hemoragii, in special la pui.

  Vitamina F ( acizi grasi esentiali: linolenic, linoleic si arahidonic) ajuta la arderea grasimilor din ficat si activeaza functiile pielii si cresterea penelor.

  Vitamine hidrosolubile

  Grupa vitaminelor B include mai multe vitamine cu rol important in buna functionare a organismului.

    Vitamina B1 (clorhidratul de tiamina sau aneurina) numita si antinevrotica, are o actiune tonica asupra sistemului nervos, actiune in transformarile glucidelor si catalizator al reactiilor de transformare a anumitor acizi, carboxilarea si decarbotixarea acidului piruvic si trecerea lui in acid lactic; este indispensabil activitatii neuromusculare. Lipsa sau numai insuficienta ei poate produce tulburari nervoase (polinevrita). Vitamina B1, ca si toate celelaltevitamine din grupa B( cu exceptia vitaminei B12) se gaseste mai ales in drojdia de bere, plante verzi, faina de fan, in invelisul  si embrionii grauntelor de cereal.

  Vitamina B2 (riboflavin sau lactoflavina) are actiune in hranire si reproductive, in cresterea si dezvoltarea puilor. Lipsa ei duce la scaderea ouatului, fecunditatii, a ecloziunii, la micsorarea rezistentei organismului la bolile infectioase, la neuromalacie, manifestata prin paralizii ale degetelor. Este factorul antipelagros.  Se gaseste in drojdii, partile verzi ale plantelor, germenii grauntelor, lucerna si in produse lactate. Este distrusa de lumina si temperature ridicata.

   Vitamina B3 (acidul pantotenic) sau factorul antidermatitic, pentru ca lipsa lui provoaca dermatita la comisura bucala si la degete, caderea penelor, diaree, micsorarea procentului de ecloziune, marirea procentului de mortalitate a embrionilor, viabilitate redusa a puilor eclozionati. Acidul pantotenic are rol in anumite faze de transformare a glucidelor si lipidelor si este necesar in crestere, asimilarea mineralelor si in marirea rezistentei tegumentului si cresterea penelor. Aceasta vitamina se gaseste mai ales in drojdii, germeni de graunte de cereal, lapte etc...

  Vitamina B4 (adenine) are actiune in circulatia sangelui, avand si rol antibacterian.

  Vitamina B5 (amida acidului nicotic, niacin), numita de unii si factorul PP (pellagra preventing) intra in compozitia unor fermenti cu anumite functii in transformarile glucidelor si proteinelor. Lipsa ei duce la pierderea  poftei de mancare, slabirea organismului, inflamatia limbii, dermatite, diaree etc.. Se pare ca prezenta ei ar avea rol in orientarea porumbeilor (Roger Battault). Se gaseste in drojdii uscate germeni de grau, melasa, carne slaba, ficat.

   Vitamina B6 (piridoxina, piridoxal, piridoxamina sau adermina) joaca rol in anumite transformari ale grasimilor si aminoacizilor cu rol in crestere. Lipsa ei micsoreaza pofta de mancare, face sa aiba loc o asimilare mai slaba a furajelor, micsoreaza procentul de ecloziune, opreste procesul de crestere si provoaca tulburari in functiile sistemului nervos. Nutreturile bogate in vitamina B6 sunt ; drojdiile, taratele de orz, embrionii de grau si porumb, laptele, ouale, ficatul etc..

   Biotina numita si vitamina H sau B7 , are rol in metabolismul grasimilor si este un activator al schimburilor metabolice legate de asimilarea substantelor minerale si de producerea de catre piele a grasimii care unge penele. Se gaseste in unele drojdii, in plante verzi, fructe si seminte.

   Colina ia parte la unele procese fiziologice viatele, ca de exemplu metabolismul grasimilor, intrand in compozitia lecitinelor, ajuta formarea metioninei.

   Iinozitolul numit si vitamina B8 este asemanator cu colina, are actiune de prevenire a tulburarilor produse de avitaminoza E, encefalomacie, diateza exudativa etc.. Lipsa inozitolului produce intarziere sau chia oprire a cresterii puilor.

   Vitamina Bc sau B9 (acidul folic, acidul pteri-glutamic), numita de unii vitamina M  are actiune antianemica , avand rol in maturarea globulelor rosii ale sangelui; este un factor absolut necesar cresterii si dezvoltarii puilor, cresterii penelor. Se gaseste in anumite plante verzi, ac de pilda spanac, orz, drojdia de bere, precum si in ficat.

   Vitamina B12 (cianocobalamina) numita si factorul proteic sau vitamina antianeurica este un catalizator al proteinelor, avand rol in sinteza aminoacizilor, contribuie la formarea globulelor rosii in maduva osoasa, mareste rezistenta organismului la efortul fizic, ajuta la crestere si dezvoltare, fiind considerat factor de crestere. Vitamina B12 se gaseste indeosebi in ficat, precum si in unele furaje de origine animal ca faina  de peste, ramele pe care porumbeii le mananca cu placere.

  Grupa vitaminelor C  include doua vitamine

   Vitamina C (acidul ascorbic) este un stimulent energetic si prin aceasta are rol in usurarea realizarii performantelor, are funtie antihemoragica si stimuleaza fortele de aparare ale organismului. Lipsa acestei vitamine la pasari , in general se intalneste mai rar, deoarece organismul o produce in cantitatea necesara. Vitamina C se gaseste in germenii semintelro, furaje verzi, fructe de maces, varza, urzica, macris, tomate, ardei, zmeura, coacaze negre, lamai, portocale, etc..

   Vitamina C2 (rutina, esculosida) sau factorul P ia parte la reaizarea tonusului muscular. Se gasete in spanac, varza, etc..Avand in vedere actiunea antiinfectioasa, vitamina C de sinteza se administreaza timp de 3-5 zile in doze de 0,5- 1 gr. La 1 litru de apa de baut sau in tratamentul individual ¼ - 1 comprimat de 0,2 gr pe zi. Se trage atentia ca vitamina C este usor oxidabila si se degradeaza repede in contact cu metalele sau sarurile acestora.  Ca atare nu se va da cu apa de baut in adapatori de zinc, alama, fier galvanizat, etc. Se va folosi vase de plastic sau inox."

  La mine in familie exista o regula de ceva timp - "nimic din ce inseamna resturi de legume si fructe, nu se arunca la gunoi " Alocand foarte putin timp tocarii acestora marunt, asigurati un necesar minim de vitamine, fara un prea mare efort si fara cheltuielile speciale alocate vitaminelor sintetizate, care oricum nu au puterea vitaminelor naturale, acestea coexistant in fructe si legume in combinatie si cu altii constituenti care asigra o asimilare integrala si usoara si care in mod normal se distrug la prelucrare. Totusi, asigurati-va ca acestea sunt crescute organic si nu intensiv cu ajutorul chimicalelor, fiindca mai mult rau decat bine veti face, atat voua cat mai ales porumbeilor vostrii. Voi avea un articol special consacrat legumelor, fructelor si a semintelor incoltite (germinate) din alimentatia porumbeilor mei Hunkari. Totusi un sfat de sfarsit de articol  : nu exagerati nici cu vitaminele in special cele de sinteza, fiindca dupa cum stiti si ati vazut si in articol ce este prea putin dar si prea mult, strica !  Din acest motiv, recomand in mod special administrarea de vitamine sub forma naturala, de legume si fructe, decat cele de sinteza, unde se poate gresi destul de usor in dozaje. Priviti porumbei salbatici cat de sanatosi sunt de cele mai multe ori. Si nu au la indemana vitaminele sintetizate dar aceia sunt liberi si zboara chiar sute de kilometri pe zi pentru hrana lor si au si alte conditii de trai si cuibarit. Invatand de la ei, am putea asigura alor nostri un trai cat mai natural si sanatos posibil, iar bucuria voastra in ai urmari la concursuri de frumusete sau competitiile de intrecere s-ar dubla.

  Articolul urmator va fi despre principiile nutritive ce stau la baza unei alimentatii sanatoase.

http://www.wild-wonders.com

Substantele minerale

   “ Adeseori uitate sau neglijate, sunt absolut necesare organismului in procesul de intretinere, crestere si productie, pentru pastrarea echilibrului fiziologic, adica a starii de sanatate. Ele participa la procesul de digestie, respiratie, mentinerea reactiei sangelui, excitarea tesutului muscular,  formarea scheletului, intra in compozitia oului, a laptelui de gusa, etc.. Daca nutreturile pe care le dam porumbeilor n-au aceste elemente, la nivelul functiilor organismului se impune ca tot ce este deficitar sa se adauge in ratie sub forma de saruri minerale. In functie de necesitatile organismului, mai mari (in gr.) sau mai mici (in mg.), elementele minerale se clasifica in : macroelemente (calciul, fosforul, potasiul, clorul, magneziul, sulful) si micro(oligo)elemente (cuprul, manganul, zincul, iodul, fierul, cobaltul, molibdenul, seleniul).

  Calciul - intra in compozitia oaselor, a coji oualelor, in plasma sangelui si aproape in toate celulele vii; are rol in excitarea tesutului muscular si cel nervos. Deoarece semintele de cereale, care formeaza baza alimentatiei porumbeilor, sunt foarte sarace in calciu, se recomanda sa se dea porumbeilor ca adaos in hrana sub forma de faina de oase, coaja pisata de oua, creta furajera, var stins, precum si apa calcaroasa.

  Fosforul - se gaseste in organism sub forma de fosfati de calciu, magneziu si de sodium, precum si ca fosfoproteine si fosfolipide. Fosforul sub diferitele lui forme, alaturi de calciu, magneziu si alte elemente(sodium, potasiu) ia parte la transformarile glucidelor in organism, la formarea scheletului, a oualelor etc.. Furajele bogate in fosfor sunt : faina de peste, faina de oase, faina de sange, de carne, taratele de grau, fosforul de calciu, etc., iar atat insuficienta de calciu si fosfor, cat si excesul lor in alimentatia porumbeilor sunt daunatoare sanatatii.

 Magneziul - intra in compozitia oaselor si in general a tuturor celulelor. Insuficienta acestuia in organism duce la scaderea productiei de oua, subtierea cojii oualelor, moartea embrionului in ou, etc.. Nutreturile cu continut mai ridicat de magneziu sunt: semintele, furajele verzi. Sulfatul de magneziu se recomanda in combaterea stressului neuropsihic, avand actiune calmanta asupra sistemului nervos.

  Sulful -ia parte la formarea penelor, ciocului si ghearelor ; el intra in compozitia metioninei, aminoacid extreme de important pentru mentinerea starii de sanatate. Bogate in sulf sunt : faina de pene, floarea de sulf, sulfatul de sodiu.

  Cuprul - ajuta la formarea hemoglobinei.

  Manganul - este necesar pentru crestere si reproductive

  Zincul - este biocatalizator cu rol in cresterea si formarea oaselor

  Iodul - este parte component a unui hormone si participa la procesele chimice din organism

  Cobaltul - ia parte la formarea vitaminei B12

  Molibdenul – are actiune antagonica cu Cuprul (se foloseste sub forma de molibdat de amoniu ca antidote in intoxicatiile cu cupru)

  Seleniul – sinergic cu vitamina E, are rol in prevenirea miodistrofiilor si a diatezei exsudative administrat sub forma de selenit de sodium(0,25 mg. dizolvat in 2 l de apa cu care se umecteaza 8,259 kg furaje).

  Fierul – este necesar formarii hemoglobinei din globulele rosii ale sangelui; lipsa lui ducand la anemie si provocand incetarea productiei de oua. Nutreturile bogate in fier sunt :leguminoasele, germenii de cereale, varza, spanacul, si in general nutreturile verzi, precum si faina de sange si de carne.

   Pe langa elementele aratate, amintim  siliciul, arsenal, sodiul, potasiul, clorul, fiecare indeplinind anumite functii in schimburile de materie, in mentinerea apei necesare sau eliminarea ei (este vorba de echilibrul hidrostatic din organism), mentinerea tonusului nervos etc.

  Este util de stiut ca unele elemente minerale actioneaza synergic si chiar dependent unul de prezenta celuilalt, iar altele au actiune antagonista. Astfel calciul si fosforul trebuie sa coexiste in organism si acesta intr-un anumit raport. Calciul administrat fara fosfor, nu este retinut de organism; osificarea corecta se realizeaza la existenta  in organism a celor doua in raport cu Ca/P= 1,5. Este important de retinut ca minereul de fosfat de calciu nu se va da in hrana porumbeilor deoarece contine si alti compusi ca saruri de fluor care sunt toxice.

  Printre elementele care actioneaza sinergic amintim Fe/Cu si Mn/Zn, iar printer cele care actioneaza antagonic sunt Cu/Mo , Ca/Iod, etc.

Calciul , de exemplu, in prezenta aluminiului, magneziului etc., formeaza saruri insolubilecare, se intelege de la sine , vor fi eliminate ca atare, fara nici un folos pentru organism, fara a insista asupra formari, eventual,  de compusi daunatori.  “
    In zilele ce vor urma, vom spicui din articolele celor doi medici veterinari, despre vitamine si importanta acestora, cat si modul in care se poate realiza o ratie echilibrata si eficace.

Nutreturi folosite in hrana porumbeilor

Am considerat ca este important sa cunoastem parerea specialistilor in alcatuirea unor ratii cat mai complete si complexe de mancare pentru porumbeilor nostri, asa ca am hotarat a va prezenta cateva indicatii importante facute de doi medici de valoare din Romania si prezentate in lucrarea " Bolile porumbeilor " scrise cu o deosebita competenta de catre  dr. IGOR SEVEREANU si dr. FILEA IOAN IVANA . 

  " Porumbelul nu este strict granivor. In gusa unui porumbel salbatic se vor putea gasi, pe langa graunte si multa verdeata, larve de insecte ,etc.. De altfel si porumbelul domestic mananca cu placeresalata, legume tocate sau intregi, paine, zahar, sare,etc. Cunoscand necesarul organismului unui porumbel in principii nutritive, in substante minerale si vitamine, este util sa se stie cum trebuie alcatuita o ratie de hrana pentru a raspunde cat mai complet unui organism in crestere si dezvoltare sau al unui organism care sa fie capabil sa produca energia necesara zborurilor, cresterii unor pui de valoare, etc.

In principiu o ratie bine echilibrata trebuie sa cuprinda 45-50% graunte de cereale (porumb,orz,ovaz,grau,secara,etc..) 7 -10% seminte de oleaginoase (floarea-soarelui,canepa,rapita etc..).

Stabilirea ratiei si alegerea grauntelor celor mai potrivite se fac cu mult discernamant, cerand o buna cunostere a nevoilor organismului in perioada data. In functie de scop, de sezon, se pot da mai multe cereale sau dimpotriva acestea se reduc, se mareste cantitatea de leguminoase  sau la nevoie se adauga oleaginoase s.a.m.d
Cereale

In alcatuirea unei ratii pentru porumbei ,vor intra in mai mare proportie grauntele de cereale. Acestea au cam 70% hidrati de carbon(glucide), 8-12% substante proteice si 2-8% lipide, putine substante minerale (1,5-4%) si cantitati apreciabile de vitamine E si B,insa sunt sarace in carotene (pro-vitamina A), cu exceptia porumbului galben care e ceva mai bogat.

GRAUL - Este cautat de porumbei, dar trebuie dat cu multa chibzuinta pentru ca fiind bogat in hidrati de carbon favorizeaza ingrasarea si sterilitatea masculilor.

PORUMBUL - De asemenea o cereala apreciata find un furaj cu putere energetica mare si  bogat in proteine si glucide. Avand si o cantitate oarecare de carotene mareste pofta de mancare si ridica digestibilitatea ratiei. De preferat este sa se dea porumbeilor porumb cu bobul mic. Porumbul are valoare calorica mare iar administrat in cantitati mari duce la ingrasare.

OVAZUL - Desi nu le place porumbeilor este un furaj bogat in feruginoase, se asimileaza usor si contribuie la formarea unor pene de calitate, netede si unsuroase. Este bine ca ovazul sa se dea in hrana porumbeilor in special iarna, adica in perioada de asteptare a viitorului sezon sportiv. El ajuta ca zburatoarele sa fie usoare dar cu muschi tari. In acelasi timp ,este un tonifiant al sangelui si al sistemului nervos. Are insa un usor efect de franare a ouatului la porumbei, asadar in perioada ouatului ar fi bines a fie redus.

ORZUL - se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor obositi dupa concursuri ,dupa gonire la cuib etc..
Amestecul de orz si ovaz constituie o hrana foarte buna pentru lunile ianuarie si februarie . Este bine sa nu se dea in hrana tineretului deoarece varfurile ascutite ale boabelor pot produce raniri pe traiectul digestiv (in special in adaposturile care au un grad mai ridicat de contaminare cu tricomonoza).
Grauntele decorticate de ovaz si orz  se recomanda sa se administreze pentru actiunea lor linistitoare  si pentru neutralizarea efectului produs de unele seminte excitante. Orzul mai ales are actiune calmanta asupra stomacului si este eficace in oprirea fermentatiilor intestinale si deci in combaterea diareei.

SECARA - are valoare nutritiva ceva mai redusa decat graul sau porumbul dar nu prea este pe placul porumbeilor.

Leguminoase

Boabele de leguminoase sunt bogate mai ales in substante proteice (22-40%) dar au grasimi putine (1-5%); au mai multe minerale decat cerealele ele fiind bogate mai ales in saruri de fosfor si calciu. Contin cantitati mai mari decat cerealele vitamine din grupa B, in special vitamina B1,dar mai putin carotene.

MAZAREA - contine 22-26% proteina, 50-52% substante neazotate, 1-2% lipide si 4-5% celuloza. Avand digestibilitate ridicata , ea poate sa intre in ratie in proportie de 15-20%,  in amestec cu borceagul pana la 50-54% . Fiind bogata in substante minerale ea are, alaturi de porumb , actiune favorabila asupra dezvoltarii organismului ,mareste rezistenta la eforturi ajutand la reducerea oboselii. De retinut ca bobul de mazare verde are actiune diareica.

MAZARICHEA -prin continutul sau actioneaza asupra sistemului nervos.Ea poate intra in ratie pana a 20% ,desi unii columbofili introduc in ratie pana la 60-70 sau chiar 80%, dar in acest caz cu borceag, deci in amestec cu grasime. Se va avea grija deosebita ca introducerea acesteia in ratie sa se faca treptat ,cantitatile majorandu-se saptamanal. Introdusa in ratie fara pregatirea tubului digestiv, mazarichea produce tulburari intestinale. Fecalele devin vascoase, cleioase, urat mirositoare. NU se recomanda in hrana porumbeilor tineri intrucat uneori produce congestii intestinale.

SOIA -Desi foarte bogata in proteine ,nu se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor ,intrucat poate produce tulburari manifestate prin schiopaturi ,ologeala etc..

LINTEA - are o valoare nutritive ridicata : 30-32% proteine fiind si destul de bogata in saruri minerale (calciu, fosfor, fier asimilabil etc). Se poate introduce in ratie in cantitate de 5-10% , avand actiune de inviorare a porumbeilor obositi.

Oleaginoase

Nutreturile mai bogate in lipide sunt semintele oleaginoase. Ele contin aproximativ 34,2% lipide, 24,3% proteine, 22,55 substante extractive neazotate (in care intra si glucidele) si vitamina A .Dintre acestea amintim semintele de canepa ,in ,floarea soarelui si rapita.

Semintele de oleaginoase se recomanda sa se administreze in deosebi in timpul neparlirii ,avand actiune de stimulare a cresterii penelor ,fapt care ajuta la scurtarea perioadei respective. Datorita actiunii favorabile asupra cresterii penelor ,aceste seminte se dau in amestec ,in perioada premergatoare participarii la expozitii ,conferind penelor un luciu frumos. Ele stimuleaza ouatul si maresc procentul de fecunditate si ecloziune. Au usor efect laxativ, drept pentru care se administreaza si ca depurative. Aceste seminte pot intra in ratie in proportie de 5-7%, cunoscand ca excesul lor poate produce ,mai ales vara, anumite tulburari precum indispozitie, febra, congestia ficatului . Ca atare ele trebuie dozate foarte atent,in special in perioada concursurilor.

FLOAREA SOARELUI - fiind foarte bogata in proteine si ulei ,cu continut de sulf usor asimilabil ,are actiune deosebit de favorabila in cresterea penelor - se recomanda ca in perioada naparlirii sa fie prezenta in ratie in proportie de 5-6%

RAPITA - semintele acestei plante sunt utilizate in hrana porumbeilor pentru continutul bogat de calciu ,magneziu, acid fosforic, sulf asimilabil ,precum si in substante grase (cca 38%). In cantitati mici (3-5% din ratie) au efect stimulator, invioreaza prin marirea activitatii diferitelor functii vitale.

RAPITA ROSIE - desi contine mai putin sulf si fosfor ,stimuleaza activitatea sistemului nervos si mareste forta de zbor -se va da in cantitati mici :1/4 dintr-un degetar pe zi pe cap de porumbel in amestec, timp de 8-10 zile in perioada premergatoare zborurilor . Rapita fiind foarte hidrofila si mucegaind usor ,se va pastra in locuri uscate si in cantitati mici .

CANEPA - semintele acestei plante plac foarte mult porumbeilor ,fiind bogate in substante proteice , lipide si saruri minerale usor asimilabile. Au actiune excitanta asupra instinctului genezic - se dau in ratie circa 3-5%. " 

  In zilele ce vor urma vom prezenta importanta dar si efectele administrarii gresite a necesarului de minerale si de vitamine, principiile nutritive si alcatuirea ratiilor in functie de tipul de porumbel crescut.