Raspuns la sfaturile lui DUSARDUYN

1. Tineti totul simplu. Daca ar fi atat de simplu pe cat se crede, am fi toti niste superspecialisti in cresterea lor, nu credeti ? Secrete exista, chiar foarte multe, dar nu le stiu prea multi si de aceea nu le putem manipula asa cum am dori si este foarte bine asa !
2. Nu incercati sa fugiti inainte de a merge. Perfect adevarat, numai ca daca nu ar exista aceasta tendinata, in special la cei mai tineri, n-am fi progresat atat cat am progresat ca specie pana acum si este loc de mai bine !
3. Uitati totul despre nume si linii. Da, dar nu uitati ca suntem toti urmasi cuiva si chiar daca am fost invatati ca suntem indivizi unici, pornim totusi toti cu un bagaj special de date genetice de la parinti care pot reprezenta oricand un inceput, iar atleti slabi sau prosti nu exista, exista in schimb antrenori slabi sau prosti, din care intradevar sunt mult mai multi decat cei buni !
4. Fiti duri in selectie tot anul. Nu uitati sa dati insa sanse si celor mai slab pregatiti intr-o anumita perioada, fiindca s-ar putea dovedi campionii din alta perioada !
5. Regularitatea este importanta. Ceea ce este valabil si pentru oameni, dar nu uitati ca sarea si piperul este tocmai surpriza. Din cand in cand ar trebui incercata !
6. Daca zbori fond, da-i voie porumbelului sa se maturizeze 2 ani. Tinerii trebuie obisnuiti cu marea competitie , dar nu fortati, asa ca tineti cont de sfat.
7. Nu angaja niciodata o pasare “de o zi” la o cursa de doua zile. "Niciodata" e mult prea mult spus, inainte de a stii care cursa ii este destinata, trebuie s-o testezi la mai multe variante de cursa. Dupa aceea nu-si mai are rostul angajarii in alt fel de cursa decat aceea care i se potriveste. A..., si nu porniti de la ideea preconceputa precum ca "Carrieri" vor fi intotdeauna mai buni decat "Hunkari" in a transmite un mesaj pe 500 km. S-ar putea sa aveti surprize !
8. Nu poti ignora medicina ca in trecut. Pe de alta parte, daca o sa crezi ca veterinarul te poate face campion, te inseli. - perfect adevarat. Un sfat crescatorilor romani- nu degeaba si-au tocit unii coatele pe bancile facultatilor, oricand vor stii mai multe decat noi crescatorii simpli.
9. Daca ai in cotet doar pasari bune, poti practica imperecherea libera si sa astepti sa apara norocul. Mi se pare a gluma imbracata in cinism, asa ca nu am sa comentez pe acest subiect !

10. Adapostul este extrem de important pentru forma pasarilor. Ader intrutotul la acest adevar , insa nu sunt de acord ca un adapost frumos nu conteaza pentru pasari. Tratati pasarea asa cum ati vrea sa fiti voi tratati si veti cunoaste si alte minuni pe lume asta. Luati exemplul de la crescatorii germani de vaci, ce le pun muzica lui Wagner sau Strauss pentru cresterea productiei de lapte, sau a celor finlandezi ce le-au montat scarpinatoare automate pe spate si cate si mai cate din ultima vreme. Informatiile sunt libere si se gasesc pe net, cautati-le ! Cei ce au schimbat adapostul si au pierdut rezultatele avute, in alta parte ar trebui sa caute cauzele insuccesului, in special in ei insasi !

Sfaturile lui DUSARDUYN-“The Best Of Ad Schaerlaeckens”

1. Tineti totul simplu. Credeti doar in pasari bune si uitati restul. In sportul columbofil nu exista secrete care sa faca pasarile sa zboare mai bine.

2. Nu incercati sa fugiti inainte de a invata sa mergeti.Greseala multor incepatori este ca vor mult prea multe intr-un timp prea scurt.

3. Uitati totul despre nume si linii. Exista doar doua linii: porumbei buni si porumbei prosti. Din prima categorie sunt prea putini, din a doua prea multi.

4. Fiti duri in selectie tot anul. Nu tineti pasari slabe doar pentru ca bunicul lor a fost campion sau pentru ca au costat mult. Nu ezitati sa serviti o supa scumpa din cand in cand. Multi fac greseala de a tine prea multe pasari, dupa ce au rezultate si incep sa aiba vanzare. Sunt numeroase exemple care au aratat ca transformarea unor crescatorii de succes in “ferme” de porumbei a inseamnat inceputul sfarsitului. Dusarduyn rareori a zburat mai mult de 6 pasari. Ar trebui sa fie suficient daca pasarile sunt cu adevarat bune.

5. Regularitatea este importanta. Vaduvii nu agreeaza surprizele. Faceti totul cu precizie de ceas. Multe metode sunt bune, dar este si una foarte rea: sa le tot schimbi mereu.

6. Daca zbori fond, da-i voie porumbelului sa se maturizeze 2 ani. Multi porumbei cu sange de fondist adevarat ating potentialul maxim la acea varsta. Majoritatea nu pot castiga premii decente la viteza sau ca pui.

7. Nu angaja niciodata o pasare “de o zi” la o cursa de doua zile. Pasarile care au zburat curse “de doua zile” nu vor mai fi bune niciodata la curse de o zi. Inteleg imediat ca “urmeaza o noua zi” si nu mai trag tare.

8. Nu poti ignora medicina ca in trecut. Pe de alta parte, daca o sa crezi ca veterinarul te poate face campion, te inseli.

9. Daca ai in cotet doar pasari bune, poti practica imperecherea libera si sa astepti sa apara norocul.

10. Adapostul este extrem de important pentru forma pasarilor. Un adapost nu este bun daca este frumos, pentru porumbei frumusetea nu conteaza. Daca ai avut rezultate bune, poti sti pentru restul vietii ca ai un cotet bun. Daca rezultatele scad, de vina esti doar tu sau porumbeii. S-a intamplat de multe ori ca unii crescatori de succes sa-si inlocuiasca vechiul cotet cu unul “modern” care a dus la disparitia lor din clasamente.

Dusarduyn nu a batut nici macar un cui in cusca sa mai mult de 50 de ani. In 2000, cusca sa era exact ca in urma cu jumatate de secol. Nici un medicament impotriva problemelor respiratorii nu se compara cu oxigenul.

         Parerea mea personala o stiti inca de la inceput. O parte adevar, pe de alta parte  "a  bunch of craps". Experienta dublata de inteligenta si compasiune vor fi componentele unei mari surprize ! Minunea nu este minune decat cand este personala, nu povestita chiar de Seherazada insasi ! In articolele viitoare voi demonstra afirmatia mea.

STIATI CA.....

- greutatea corporala medie a unui porumbel este de 400 grame?

- porumbeii beau in medie 45 ml de apa pe zi (cu limite intre 20 – 60 ml)?

- porumbeii masculi au doua testicule, iar porumbitele au un singur ovar?

- porumbeii consuma zilnice 40 grame graunte, in medie a opta parte din greutatea lor corporala (cu limite intre 20 – 100 grame)?

- smulgerea unei pene este mult mai dureroasa decat incizia pielii?

- porumbeii au niste glande speciale in pleoape care produc un mucus care face ca lacrimile sa adere de ochi (conjunctiva). Aceasta adaptare permite porumbeilor sa zboare chiar in timpul perioadelor foarte uscate si calduroase, fara ca suprafata ochiului sa se usuce?

- temperatura corporala normala a porumbelului este de 41,8 C?

- volumul sangelui la porumbel este in medie de 32 ml?

- pulsul porumbelului este in medie de 140-400 batai pe minut?

- porumbeii orbi (prin accidente) pot gasi drumul catre casa?

- culoarea stralucitoare a irisului se datoreaza unei mici picaturi de grasime care reflecta lumina. Cand porumbelul este bolnav, aceasta picatura de grasime este absorbita de organism iar culoarea irisului devine estompata?

- la porumbei, plamanii sunt interconectati cu niste cavitati din anumite oase (oase pneumatice) ca de pilda oasele aripilor, picioarelor, umerilor, spinarii si coastelor. Cand oasele aripii sunt fracturate, iar osul rupt perforeaza pielea, porumbelul poate respira pe aici chiar daca ciocul si narile sunt astupate?

- daca porumbelul nu-si poate misca coastele, in care in care este contentionat prea strans, el se va sufoca in circa 1 minut?

- porumbeii, ca si alte pasari, au o structura unica si bizara numita pecten, care este situat la capatul nervului optic in spatele ochiului. Acesta este capabil sa imbunatateasca claritatea vederii si este, de asemenea, un ajutor in navigarea de la lunga distanta?

Origini Hunkari

Dupa ce am cumparat prima pereche de porumbei , am cautat sa aflu cat mai multe despre rasa. Asa ca, avand internetul la indemana, am inceput sa caut date despre "Misirliu", asa cum mi-au fost prezentati prima oara. Culmea ca nu am gasit decat un singur articol romanesc apropo de aceasta asa zisa rasa, in rest nimic ! Asa ca am inceput o cautare a imaginilor de porumbei asemanatori si nu mica mi-a fost surpriza cand am constatat o confuzie generala, creata inca de la aparitia in public a acestei rase si mentinuta inca mult timp si dupa stabilirea standardului. Porumbei foarte asemanatori fizic majoritatii raselor iraniene, prea putin cunoscuti si promovati in Romania ,dar si in Europa, s-ar parea ca pe la inceputurile anilor 1000, ofiterii turci ce infrangeau atunci armatele iraniene si puneau stapanire pe intinse teritorii in Asia, neuitand faptul ca erau mari iubitori de porumbei, au facut cadou marelui Sultan Guvercinler Hunkari, exemplare de pasari din ceea ce va fi mai tarziu numit "HUNKARI" sau Giuvaierul Sultanului. Dupa ani si ani de munca a pasararilor otomani, se creeza ceea ce astazi se numeste sec Classic Oriental Frill. Din pacate pentru crescatorii turci, rasa este furata din palatul Sehzade unde era tinuta in secret si ajunge prin intermediul unui englez H.P.Caridia in Marea Britanie in anul 1864, unde cunoaste o apreciere deosebita, aici aparand primul club al iubitorilor acestei rase si tot aici se editeaza, de catre impozantul si celebru Institut Smithsonian si prima lucrare asupra rasei scrisa de presedintele clubului de atunci, Frank Machin. Nu stiu daca atunci s-au creat liniile moderne, dar in anul 1876 nu se mai vorbea despre Hunkari, ci despre Satinette si Blondinette ori Oriental Frill, liniile cu ciocul mic fiind indubitabil "nepotii" vechilor "Giuvaieruri ale Sultanului". Dupa ce au pierdut doua imperii, acum pierdeau si drepturile asupra uneia dintre cele mai frumoase rase de porumbei create de pasarari turci. Prima aparitei oficiala a rasei la o expozitie internationala are loc in 1879 in New York, organizata de Asociatia Americana de Columbofilie, sub denumirea de Oriental Frill, data ce astfel oficializeaza si noii creatori ai rasei. Pacat ,unii muncesc si altii culeg roadele ! Dar asa e cand nu mai esti puternic si esti dat deoparte. De aici incep si confuziile in Romania, alta tara europeana mica dar cu suflet mare. Dupa ce sute de ani comertul si legaturile puternice create cu Imperiul Otoman ne-au ajutat in crearea unui bagaj important de rase de porumbei si in rafinarea mestesugului de crescator de porumbei, pierdem ceea ce este mai important, faptul ca porumbeii nostri in majoritatea lor se trag direct din vechii Hunkari si sunt mult mai putini din liniile moderne, aduse de altfel din Occident prin ruta Transilvania si astfel preluam denumirile de Satinette sau Seraphym, ba chiar am inventat unul nou "Misirliu". Pacat ! Munca de sute de ani a unor natii, poate unora nu prea simpatice sau asa  importante in istoria moderna pentru unii, ar trebui respectate. Asa ne-am respecta si pe noi insine mai mult si tot asa ar veni si respectul altora, fara sa-l cersim. Dar pentru noi s-ar parea ca nu este o problema aceasta manevra. Tot uitandu-ma pe tabelele cu rasele oficiale am observat ca suntem, fara drept de apel, in primele trei natiuni care nu fac alceva decat sa scoata pe banda rase de porumbei. Chiar asa sa fie ? Nu vreau sa minimalizez catusi de putin munca predecesorilor nostrii, poate ca in scurtele ragazuri dintre doua lupte cu cotropitorii straini ne ocupam mai mult de porumbei, dar munca de calitate se face in timp iar a recunoaste meritele altua este o calitate , nu un defect!
    In articolele ce vor urma, voi incerca sa aduc din ce in ce mai multe informatii in sprijinul reabilitarii originii acestei rase de porumbel, voi pune la dispozitie articole si carti din domeniu in incercarea de "a da Cezarului, ce e al Cezarului". Numai bine !

Cuvant de inceput

Ne prezentam - HUNKARI

Era primavara lui 2005 si nici macar nu banuiam ce va urma. Inca era zapada abundenta pe strazile din Bucuresti, cand Andreea, fiica mea de 15 ani neampliniti, s-a intors de la scoala cu un pui zgribulit de gutan sub haina groasa de iarna. Cand imi aduc aminte, ma apuca rasul si invariabil ne acuzam in gluma uni pe altii , de "vinovatia" de a fi adus cea mai mare "belea" de pe capul nostru - porumbeii si nu oricare, ci HUNKARI. Nu stiu daca multi au avut ocazia sa vada un stol de Hunkari in zbor in plin soare, insa va pot spune eu cu mana pe inima, ca iti transforma felul de a vedea aceste pasari care ne-au fost alaturi de-a lungul istoriei, asa cum cainii si caii au facut-o, dar ceva mai discret. Asa ca am hotarat ca este timpul ca dupa atatia ani, sa le dedic acest blog in care personajul principal vor fi ei dar si dorinta de a raspandi liber informatii care sper ca vor ajuta tinerii "imbolnaviti" de acest microb - cresterea porumbeilor. Blogul va avea atat informatii externe, cat si pareri personale, documentatii medicale dar si asa zisele leacuri babesti. Doresc prin acest blog ca tinerii sa invete sa caute informatiile oriunde s-ar afla ele si sub orice forma,insa sa le filtreze prin judecata lor, sa asculte de experienta altora dar sa stie ca nimic nu o poate inlocui pe cea personala,sa nu accepte teorii doar ca sunt prezentate frumos si de oameni poate celebri sau acceptate de majoritate.Orice fiinta este unica, orice experienta este personala si numai interesul si dragostea pentru ceea ce faci este siguranta unui lucru bun facut, mai ales atunci cand la mijloc este vorba despre o fiinta vie, cu viata si destinul ei, cu aspiratiile si visele ei, fiindca ar fi grotesc si am da dovada de lipsa de intelepciune si inteligenta, daca am credea ca aceste atribute sunt numai ale noastre ale oamneilor iar animalele sunt ceva inferior noua, asa cum ne invata inca unii !

 Pozele sunt realizate de familia noastra, in diverse perioade  ale cresterii acestei superbe rase de porumbei. In momentul in care vom realiza un video clip care sa intruneasca cerintele noastre artistice si de calitate a magiei zborului acestora in razele soarelui, le vom posta pe blog, pentru ca toti iubitorii lor sa se poata bucura de sentimentele deosebite pe care acestea reusesca sa ni le starneasca in suflet.
  Asa ca acum putem incepe cele 1001 de povesti cu porumbei ......