Igiena si factorii de mediu

Dupa ce am discutat despre alimentatia porumbeilor, un al doilea mare subiect ce ar trebui abordat, in urmarierea scopului nostru principal de a avea exemplare sanatoase , frumoase si capabile de a procreere a unor urmasi puternici, conform cerintelor naturale si umane, este acela a igienei asigurate prin reglementarea factorilor de mediu , mai precis a adaposturilor pe care le punem la dispozitia lor.
    Ca regula generala, adaposturile ar trebui sa fie suficient de spatioase, bine iluminate, bine aerisite, insa fara curenti, corect orientate fata de soare si fata de vanturile dominante din zona. Deci sa incepem prin numerarea conditiilor pe care un adapost corect ar trebui sa le indeplineasca :
  1. Locul trebuie sa fie uscat, sa asigure scurgerea rapida a apei rezultate din ploi, zapezi dar si din operatiunea de spalare a adapostului, sa nu balteasca apa, nici macar in aproprierea acesteia, intrucat reprezinta factor de favorizare a aparitiei si dezvoltarii insectelor si endoparazitilor si a microbilor, etc.
  2. Porumbarul si voliera vor fi asezate sa fie protejate de vanturile  dominante ale zonei.
  3. Adapostul si voliera trebuie orientate cu fata la soare, astfel ca razele acestuia sa aduca cat mai multe beneficii porumbeilor din interior.
  4. Adapostul, ca si voliera trebuie sa asigure minimul de spatiu necesar porumbeilor . In principiu, este bine sa se calculeze cam 1 mp per porumbel ; in adapost se pot admite cel mult 2 porumbei per mp si un volum minim de 2 porumbei la 1 mcub. In voliera se pot accepta maxim 3 per mp, dar fara a depasi 30 de porumbei in voliera. Supraaglomerarea este extrem de daunatoare sanatatii porumbeilor, favorizand transmitea anumitor boli.
  5. Adapostul trebuie construit din materiale termoizolante pentru asigurarea unei temperaturi constante in interior, sa asigure curatarea sa usoara, dezinfectia si dezinsectia eficienta.
  6. Accesul usor in adapost pentru administrarea hranei si apei, efectuarea curateniei si dezinfectiei, etc..
  7. Adapostul trebuie sa asigure un mediu uscat si o primenire a aerului perfecta si continuua, fara curenti.
  8. Ca ultima conditie obligatorie, la proiectarea si construierea unei porumbarii este necesara asigurarea unui adapost de izolare pentru :
      - adapostirea pasarilor straine. Aceasta "ospitalitate" trebuie facuta fara ca sa se periclitaze starea de sanatate a propriului efectiv.
      - carantinarea timp de 30 de zile a pasarilor nou achizitionate.
      - izolarea de necesitate a porumbeilor proprii suspectati de boala. Adapostul petru izolare trebuie amplasat cat mai indepartat de porumbar si separat de acesta. In interior trebuie impartit in compartimente sau custi separate si ar trebui sa se asigure si un loc de tratament al porumbeilor, dotat cu minimul de medicamente si farmaceutice necesare bolilor mai frecvente.

  Factorii de microclimat sau factorii de confort, au o importanta deosebita pentru sanatate. Acestia sunt in principal  lumina, aerul si caldura, factori ce pot fi asigurati destul de usor si de care trebuie sa se tina seama in primul rand la construirea adapostului.
  Necesarul de lumina ar trebui asigurat prin ferestre suficient de mari, dar care sa asigure retinerea caldurii pe timpul iernii insa sa nu supraincalzeasca adapostul pe timpul verii.
  Aerul trebuie sa fie uscat si curat. Umiditatea crescuta il face irespirabil si favorizant in aparitia unor boli destul de grave dar si frigul sau caldura sunt mai usor suportate intr-un mediu uscat. Ca urmare a neaerisirii si cresterii temperaturii, implicit prin marirea umiditatii, se elibereaza prin fermentarea gainatului, gaze nocive precum aminiacul(miros intepator), hidrogenul sulfurat(miros de oua clocite), oxidul de carbon, acidul sulfuric, metanolul, etc. Dr.C.Brasseur arata ca aminiacul, chiar in cantitate mica, de 20 p.p.m. produce tulburari respiratorii la porumbei, insa omul nu-l poate percepe decat cand acesta a depasit pargul de 100 p.p.m. Prezenta acestui gaz actioneaza asupra centrilor nervosi, producand o stare de stress, ameteala, tristete, diminuarea poftei de mancare, pierderea in greutate, reducerea rezistentei organismului la boi, favorizand atacul agentilor patogeni. Umiditate aerului nu ar trebui sa depaseasca 50%, pragul respectiv reprezentand accelerarea importanta  a actiunii microbilor si a parazitilor existenti in adapost.
  Temperatura optima din adapost ar trebui sa fie in jur de 10-15 gr.Celsius si sa fie constanta pe intreaga perioada a anului. La o crestere a temperaturii de peste 32 grade se produc dereglari endocrine, temperaturile scazute, sub 4-5 grade, fiind mai usor de suportat daca mediul este uscat.
  Ca o concluzie, crescatorul va asigura , atat prin constructie cat si prin anumite masuri periodice, o perfecta reglare a ventilatiei in adapost, care sa elimine gazele nocive, a surplusului de caldura si umiditate, iar printr-o intretinere igienica, evitatrea poluarii atmosferei cu praf si microorganisme, deci preintampinarea cresterii microbismului si parazitismului din porumbar.
  In articolele urmatoare cateva exemple de constructii si considerente asupra influentei mateialelor folosite.

link CARTI DE SPECIALITATE

Hranirea porumbeilor (2)

Profesorul dr. St. Peterfy, in lucrarea sa "Cresterea porumbeilor" recomanda ca iarna, furajele sa se administreze intr-un singur tain, la amiaza, iar in perioada antrenamentelor, acestea sa se dea tot intr-un tain insa spre seara.
In general, in timpul concursurilor ratia va contine mai mult porumb si grau, acestea avand o valoare energetica mai mare.
In perioada marii naparliri, care incepe cam la sfarsitul lunii august- inceputul lunii septembrie, porumbeii trebuie hraniti cu amestecuri care sa cuprindaun plus de orz, floarea-soarelui, canepa sau rapita. Iata un exemplu de asemenea ratie : porumb 25%, mazariche sau borceag 25%, grau 5%, orz 10%, mei 3%, si canepa sau floarea soarelui 5%. Bineinteles nu vor lipsi vitaminele si sarurile minerale.
Pentru perioada de dupa naparlire si pana la inceperea imperecherilor, prof. Peterfy propune urmatorul amestec: porumb 40%, orz 40% si grau 20 %: un alt exemplu: porumb 80% (mai ales pe timp geros), orz 14% si mazariche 6%. Alti autori recomanda ca iarna, dupa terminarea naparlirii, sa se dea: orz 40-45%, ovaz 20-25%, mazariche sau borceag(amestec de mazariche cu o graminee) si linte 6%, rapita 4-5% si in 1-2%.
  In timpul depunerii oualelor si a hranirii puilor, acelasi prof. Peterfy propune amestecuri de furaje in urmatoarele proportii: mei 40%, mazariche cu borceag 20%, mazare 10%, porumb 10%, grau 10% si orz 10%. o alta varianta: grau 28%, porumb 18%, mazariche sau borceag 48%, rapita 3% si canepa 3%.
O alta varianta de retetar, folosita de o parte a columbofililor, realizata in functie de greutatea porumbeilorar fi:
  - pentru rasele mici si mijlocii: mazariche sau borceag 30%, linte 15%, grau 20%, porumb 30% si rapita 5%.
  - pentru rasele grele: mazariche sau borceag 40%, porumb 40%, grau 15% si floarea soarelui 5%.

  In timpul antrenamentelor si a concursurilor, porumbeii au nevoie de un aport de graunte cu valoare ridicata, porumb, grau, substante proteice si lipide, ca materiale de refacere a muchilor si celorlalte organe si tesuturi: de asemenea se cere un aport de minerale si vitamine. Ca sfat, in privinta vitaminelor si mineralelor solubile, personal recomand produsele realizate de Institutul Pasteur din Bucuresti (POLIVIT, SELEVIT SOL, AD3E,etc) atat datorita calitatilor ridicate, pretului redus si a usurintei folosirii acestora cat si ca un ajutor dat firmelor romanesti de specialitate pentru a trece mai usor de aceasta perioada de criza economica. Produsele romanesti nu sunt cu nimic mai prejos fata de cele occidentale, ba de multe ori ele fiind superioare acestora, singurul domeniu in care acestea prezentandu-se mai slab, fiind a celui publicitar si asta mai mult datorita bugetelor mici alocate decat a profesionalismului romanilor care realizeaza aceste actiuni.
 Inaintea fiecarui sezon sportiv, se recomanda ca timp de 8 zile sa se administreze zilnic in apa de baut, cate 1-2 lingurite la litrul de apa a urmatorului amestec: citrat de sodiu 50 gr., sulfat de sodiu 25 gr., bicarbonat de sodiu 25 gr. si fosfat de sodiu 10 gr.
  In cadrul programului de pregatire pentru concursuri, se poate administra ca energizant zaharul : cate 0,5-1 gr./zi/porumbel la fiecare 8-10 zile. Zaharul este un excelent producator de energie, atenuand senzatia de oboseala, de foame, avand actiune calmanta in iritatia cailor respiratorii.. Aceleasi efecte au glucoza si mierea. De pilda glucoza 40% este un bun energizant si se administreaza in apa de baut in proportie de 1/7 iar mierea  pe langa efectul energizant, are actiune calmanta, usor laxativa si se administreaza la fel ca zaharul.
  Dupa intoarcerea porumbeilor din concursuri se recomanda a se administra amestecuri depurative, cu efect laxativ, din orz si seminte oleaginoase, in special date a doua zi dupa concurs. Tot a doua zi multi columbofili recomanda umectarea semintelor cu picaturi de ulei de usturoi (30 picaturi la 1 kg de amestec de graunte), acesta avand rol de dezinfectant al cailor respiratorii. Tot ca supliment se recomanda folosirea drojdiei de bere, cam 1-2 gr. la 100 gr. de graunte, acestea ajutand la refacerea continutului de vitamine din complexul B.
Un sfat important pe care-l mai fac, este acela de a asigura existenta permanenta a unui drob(cristal) de sare  in voliera porumbeilor. Dimensiunile acestuia nu au mare importanta, porumbeii consumand din el atat cat considera ei ca au nevoie.

  In final, de ce sa nu ne rasfatam porumbeii si cu o reteta de desert, pe care Revista Belgiana de Columbofilie ne-o recomanda: paine prajita granulata 2kg, canepa 2 kg, mei 1 kg, orez 1 kg, orz perlat 1 kg, rapita neagra 1 kg si zahar 1 kg. Din acest amestec, li se da porumbeilor zilnic de marti pana vineri, cate o ratie de 20-25 gr. Aceeasi revista ne da si reteta desertului de rezistenta pentru"fondistilor": paine prajita 2 kg, canepa 2 kg, orez 1 kg, rapita rosie 1 kg, seminte de varza rosie 250gr.- cate 20-25 gr. inaintea zilelor premergatoare concursurilor.