Origini Hunkari

Dupa ce am cumparat prima pereche de porumbei , am cautat sa aflu cat mai multe despre rasa. Asa ca, avand internetul la indemana, am inceput sa caut date despre "Misirliu", asa cum mi-au fost prezentati prima oara. Culmea ca nu am gasit decat un singur articol romanesc apropo de aceasta asa zisa rasa, in rest nimic ! Asa ca am inceput o cautare a imaginilor de porumbei asemanatori si nu mica mi-a fost surpriza cand am constatat o confuzie generala, creata inca de la aparitia in public a acestei rase si mentinuta inca mult timp si dupa stabilirea standardului. Porumbei foarte asemanatori fizic majoritatii raselor iraniene, prea putin cunoscuti si promovati in Romania ,dar si in Europa, s-ar parea ca pe la inceputurile anilor 1000, ofiterii turci ce infrangeau atunci armatele iraniene si puneau stapanire pe intinse teritorii in Asia, neuitand faptul ca erau mari iubitori de porumbei, au facut cadou marelui Sultan Guvercinler Hunkari, exemplare de pasari din ceea ce va fi mai tarziu numit "HUNKARI" sau Giuvaierul Sultanului. Dupa ani si ani de munca a pasararilor otomani, se creeza ceea ce astazi se numeste sec Classic Oriental Frill. Din pacate pentru crescatorii turci, rasa este furata din palatul Sehzade unde era tinuta in secret si ajunge prin intermediul unui englez H.P.Caridia in Marea Britanie in anul 1864, unde cunoaste o apreciere deosebita, aici aparand primul club al iubitorilor acestei rase si tot aici se editeaza, de catre impozantul si celebru Institut Smithsonian si prima lucrare asupra rasei scrisa de presedintele clubului de atunci, Frank Machin. Nu stiu daca atunci s-au creat liniile moderne, dar in anul 1876 nu se mai vorbea despre Hunkari, ci despre Satinette si Blondinette ori Oriental Frill, liniile cu ciocul mic fiind indubitabil "nepotii" vechilor "Giuvaieruri ale Sultanului". Dupa ce au pierdut doua imperii, acum pierdeau si drepturile asupra uneia dintre cele mai frumoase rase de porumbei create de pasarari turci. Prima aparitei oficiala a rasei la o expozitie internationala are loc in 1879 in New York, organizata de Asociatia Americana de Columbofilie, sub denumirea de Oriental Frill, data ce astfel oficializeaza si noii creatori ai rasei. Pacat ,unii muncesc si altii culeg roadele ! Dar asa e cand nu mai esti puternic si esti dat deoparte. De aici incep si confuziile in Romania, alta tara europeana mica dar cu suflet mare. Dupa ce sute de ani comertul si legaturile puternice create cu Imperiul Otoman ne-au ajutat in crearea unui bagaj important de rase de porumbei si in rafinarea mestesugului de crescator de porumbei, pierdem ceea ce este mai important, faptul ca porumbeii nostri in majoritatea lor se trag direct din vechii Hunkari si sunt mult mai putini din liniile moderne, aduse de altfel din Occident prin ruta Transilvania si astfel preluam denumirile de Satinette sau Seraphym, ba chiar am inventat unul nou "Misirliu". Pacat ! Munca de sute de ani a unor natii, poate unora nu prea simpatice sau asa  importante in istoria moderna pentru unii, ar trebui respectate. Asa ne-am respecta si pe noi insine mai mult si tot asa ar veni si respectul altora, fara sa-l cersim. Dar pentru noi s-ar parea ca nu este o problema aceasta manevra. Tot uitandu-ma pe tabelele cu rasele oficiale am observat ca suntem, fara drept de apel, in primele trei natiuni care nu fac alceva decat sa scoata pe banda rase de porumbei. Chiar asa sa fie ? Nu vreau sa minimalizez catusi de putin munca predecesorilor nostrii, poate ca in scurtele ragazuri dintre doua lupte cu cotropitorii straini ne ocupam mai mult de porumbei, dar munca de calitate se face in timp iar a recunoaste meritele altua este o calitate , nu un defect!
    In articolele ce vor urma, voi incerca sa aduc din ce in ce mai multe informatii in sprijinul reabilitarii originii acestei rase de porumbel, voi pune la dispozitie articole si carti din domeniu in incercarea de "a da Cezarului, ce e al Cezarului". Numai bine !